Credinţa leagă mintea şi inima împreună

În Duminica a 2-a după Paşti, în bisericile ortodoxe a fost rostită Evanghelia de la Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan, capitolul 20, versetele 19-31. Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a explicat în cuvântul de învăţătură rostit în Paraclisul "Sfântul Grigorie Luminătorul" din Reşedinţa patriarhală înţelesurile desprinse din această Evanghelie.

Sfântul Evanghelist Ioan rememorează momentele petrecute de Apostoli după ce Iisus Hristos înviase din morţi, când Mântuitorul li s-a arătat, binecuvântându-i. Apostolul Toma, nefiind acolo în momentul în care s-a arătat Hristos, refuză să creadă cele povestite de ceilalţi, fiindcă, aşa cum afirmă Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, el voia să vadă şi să atingă trupul lui Hristos Cel înviat, voia să se asigure de realitatea Învierii, confirmată prin simţuri.

"Toma nu numai că a recunoscut că Iisus este Domnul, ci a şi mărturisit deodată cu adevărul Învierii şi dumnezeirea Lui, deşi, pentru un evreu, a atinge ceva material şi a spune "Dumnezeul meu!" era un lucru nemaipomenit, pentru că în poporul evreu s-a transmis credinţa din generaţie în generaţie că Dumnezeu este nevăzut, necuprins şi de neatins sau inaccesibil", a explicat Patriarhul României.

Apostolul Toma a recunoscut în Iisus Cel înviat din morţi, deodată, şi pe Creatorul universului, şi pe Mântuitorul lumii. Iisus însă îi răspunde lui Toma că "Fericiţi cei ce n-au văzut şi au crezut!" (Ioan 20, 29), răspuns care ascunde înţelesuri profunde şi mântuitoare pentru fiecare dintre noi. "Această afirmaţie a Mântuitorului e mai greu de înţeles la prima vedere. Prin aceste cuvinte Mântuitorul ne arată un alt mod de cunoaştere decât cunoaşterea prin simţuri, ci anume cunoaşterea prin credinţă. Aceasta nu este o cunoaştere cu ochii trupeşti, ci o cunoaştere cu ochii minţii, iar credinţa, pe baza acestei cunoaşteri duhovniceşti, stabileşte o relaţie, o legătură vie cu Dumnezeu Cel nevăzut. Sfântul Apostol Pavel spune că, de fapt, credinţa este încredinţarea celor nădăjduite şi dovedirea celor nevăzute, şi că cele ce se văd sunt trecătoare, iar cele ce nu se văd sunt veşnice", a mai spus Întâistătătorul Bisericii noastre.

Prin credinţă, omul adună în suflet lumina

Credinţa, ca dar al lui Dumnezeu, trebuie cultivată zilnic prin rugăciune, prin citirea Sfintei Scripturi, prin participarea la slujbele Bisericii şi mai ales prin împărtăşirea cu Sfintele Taine. În acest fel, "credinţa devine o relaţie dinamică, vie, îmbogăţitoare a omului în raport cu Dumnezeu, prin care omul adună în suflet lumina, iubirea şi pacea Mântuitorului, devenind un om duhovnicesc, iar când devine un om duhovnicesc, împărtăşeşte aceste daruri celor din jurul său", a mai arătat Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.