La Praznicul Nașterii Domnului nostru Iisus Hristos, miercuri, 25 decembrie, Înaltpreasfințitul Părinte Andrei, Arhiepiscopul Vadului, Feleacului și Clujului și Mitropolitul Clujului, Maramureșului și
„Credința nu este o convingere intelectuală, ci o relație vie cu Dumnezeu”
În Duminica a 7-a după Paști, închinată Sfinților Părinți de la Sinodul Întâi Ecumenic, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a rostit un cuvânt de învățătură în Paraclisul istoric „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” din Reşedinţa Patriarhală. Preafericirea Sa a afirmat că Evanghelia acestei duminici ne arată, în esență, că dreapta credință și rugăciunea mențin unitatea Bisericii.
Părintele Patriarh și-a început cuvântul amintind faptul că Sfinții Părinți care au alcătuit calendarul Bisericii Ortodoxe au considerat că este necesar ca în această duminică să fie stabilită pomenirea Sfinților Părinți de la Primul Sinod Ecumenic deoarece această duminică face legătura între praznicul Înălțării Domnului și praznicul Pogorârii Duhului Sfânt: „Această legătură duhovnicească este una foarte strălucită pentru că Înălțarea la cer a Mântuitorului premerge și pregătește coborârea Duhului Sfânt. Cel care S-a înălțat la ceruri este Fiul veșnic al lui Dumnezeu Cel nevăzut, Care prin întrupare S-a făcut om și a devenit văzut în umanitatea Sa. Taina întrupării are ca scop înălțarea omului în slava, iubirea, bucuria și fericirea Preasfintei Treimi. Pogorârea Duhului Sfânt este necesară pentru a aduna persoane din neamuri diferite în Biserica lui Hristos, lucru realizat prin harul Preasfintei Treimi, împărtășit oamenilor prin Duhul Sfânt. Legătura dintre Hristos Cel înălțat în slavă și credincioșii Lui aflați pe pământ se realizează prin harul Duhului Sfânt. De aceea, Sfinții Părinți de la Sinodul Întâi Ecumenic au învățat și au mărturisit, împotriva ereziei lui Arie din Alexandria, că Iisus Hristos este Fiul Cel veșnic al lui Dumnezeu, Care este deoființă cu Tatăl și Care S-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Fecioara Maria și S-a făcut om pentru mântuirea noastră. Acest fapt este afirmat în primele șapte articole ale Crezului, care au fost formulate de cei 318 Sfinți Părinți de la Sinodul Ecumenic din 325, de la Niceea. Acest Sinod a mărturisit dumnezeirea lui Iisus Hristos, fiindcă Arie ereticul spunea că Iisus este o făptură îndumnezeită, nu Dumnezeu adevărat, ca Tatăl. Acești Părinți au pus temelia credinței ortodoxe, potrivit credinței apostolice. Afirmarea dumnezeirii Fiului este foarte necesară pentru mântuire. Dreapta credință este necesară pentru mântuire deoarece credința nu este o simplă afirmare sau convingere intelectuală, ci o relație vie cu Dumnezeu Cel veșnic viu. Dacă nu mărturisim adevărata identitate a lui Dumnezeu nu putem dobândi viața veșnică, întrucât aceasta este tocmai relația vie cu El. Nu este vorba de o opțiune filosofică, ci de o relație existențială”.
„Unitatea Bisericii se păstrează în primul rând prin dreapta credință”
Plecând de la aceste afirmații, Preafericirea Sa a explicat sensul pasajului evanghelic duminical (Ioan 17, 1-13). Referindu-se la cuvintele Mântuitorului, „Părinte Sfinte, păzeşte-i în numele Tău pe cei pe care Mi i-ai dat, ca să fie una, precum suntem Noi”, Patriarhul României a remarcat că „Domnul nu vorbește despre unitatea ucenicilor și a celor care vor crede în El într-o cuvântare, ci vorbește despre unitatea Bisericii în stare de rugăciune, arătând că unitatea Bisericii se păstrează în primul rând prin dreapta credință, prin mărturisirea Adevăratului Dumnezeu, Tatăl Fiului veșnic. (...) Acestui Tată Îi cere Fiul Său făcut Om din iubire pentru oameni să îi păzească pe ucenici în lume, ca ei să fie una, să trăiască în unitate, comuniune și armonie. Această rugăciune a lui Iisus pentru unitatea ucenicilor Săi și a celor care vor crede în El a fost numită Rugăciunea arhierească sau a Marelui Preot, dar ea poate fi numită și rugăciunea Marelui Păstor. În această rugăciune vedem că păzirea integrității spirituale și a unității ucenicilor încredințați Fiului de Dumnezeu Tatăl a fost lucrarea principală a lui Iisus în raport cu aceștia. Rugăciunea Mântuitorului este un izvor de lumină pentru toți cei care au primit încredințarea unor comunități de creștini, anume toți cei care sunt arhipăstori în eparhiile lor și în parohiile lor. Cel care este păstor trebuie să dea seama în fața lui Dumnezeu de modul în care i-a păzit pe cei încredințați lui spre păstorire”.
Fiul pierzării
Întâistătătorul Bisericii noastre a precizat și la ce se referă versetul din această rugăciune care îl menționează pe fiul pierzării, singurul care s-a pierdut din ucenicii încredințați Domnului (Ioan 17, 12): „Aceste cuvinte tainice fac referire cu anticipație la faptul că Iuda Iscarioteanul este cel care a pierit fiindcă s-a despărțit de Hristos în mod liber, nu pentru că Mântuitorul l-ar fi certat, umilit sau alungat, ci pentru că a iubit banii mai mult decât pe Învățătorul său. S-a îmbolnăvit de iubirea de argint și s-a despărțit de Hristos și de ceilalți ucenici. Se cunoaște faptul că apoi a regretat și s-a spânzurat, căzând în deznădejde. Iuda, cel devenit fiul pierzării, nu a fost exclus, fiindcă el a și primit Împărtășania, însă după cum ne spun Sfintele Evanghelii, atunci a intrat satana în el, iar el a ieșit și a plecat, întunericul acelei nopți simbolizând întunericul din afara comuniunii cu Hristos”.
„Numai dreapta credință ne oferă șansa mântuirii”
„Sfinții Părinți ai Bisericii au considerat necesară pomenirea, în această duminică, a celor 318 Sfinți Părinți de la Niceea, întrucât este nevoie să amintim că numai dreapta credință ne oferă șansa mântuirii, a comuniunii veșnice cu Dumnezeu. Rugăciunea arhierească a Evangheliei de astăzi este și o descoperire a faptului că Persoanele Sfintei Treimi sunt interioare Una Alteia în mod reciproc, pentru că nu există distanțare între Ele. Dumnezeu Tatăl este izvorul ființei pe care o împărtășește Fiului veșnic și Duhului Sfânt. De aceea, unitatea credinței înseamnă și mărturisirea iubirii Sfintei Treimi. Când Iisus vorbește despre unitatea Bisericii, nu oferă ca model vreo instituție din lumea aceasta. Modelul și izvorul unității Bisericii este Preasfânta Treime, iar unitatea aceasta se menține în stare de rugăciune și de comuniune cu ceilalți dreptcredincioși”, a concluzionat Părintele Patriarh.