„Credința puternică, rugăciunea stăruitoare și postul jertfelnic alungă demonii”

La o săptămână după praznicul Schimbării la Față a Domnului, Biserica Ortodoxă Română a sărbătorit Duminica a 10-a după Rusalii, 13 august, a cărei Evanghelie vorbește despre vindecarea lunaticului (Matei 17, 14-23). Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul României, a explicat învățăturile principale ale acestui text evanghelic în cuvântul rostit la Paraclisul istoric „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” al Reședinței Patriarhale.

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a subliniat importanța rugăciunii stăruitoare a părinților pentru copiii suferinzi și, în general, a fiecărui credincios pentru semenii bolnavi: „Această Evanghelie ne arată într-un mod dramatic faptul că rugăciunea tatălui pentru copil a fost de mare folos, deoarece copilul nu se mai putea ruga el însuși. Ne arată cât de important este ca părinții să fie credincioși și să încerce vindecarea copiilor, deoarece un adevărat părinte suferă cu copiii bolnavi și caută să facă tot ce este posibil ca ei să își recapete sănătatea. Multa pătimire a copilului devine îngrijorare pentru tatăl lui. De aceea, el vine cu smerenie la Iisus. Evanghelia ne spune că tatăl copilului a îngenuncheat îna­intea lui Iisus și, în stare de smerenie și de respect profund, a cerut vindecare pentru copil. (...) Această Evanghelie arată, așadar, că rugăciunea părinților pentru copii este de mare folos, dar și a rudelor, a vecinilor și a prietenilor, deoarece, în starea de suferință, cel bolnav nu se mai poate concentra în rugăciune și are nevoie de rugăciunea altora”. 

De asemenea, Preafericirea Sa a arătat că în vindecarea bolnavilor contează foarte mult și credința comunității din care acela face parte. 

„Biserica are mulțime de rugăciuni pentru cei bolnavi, suferinzi, pentru tot sufletul întristat și necăjit, pe care nu are cine să-l miluiască. Această rugăciune pentru cei bolnavi se arată și prin faptul că în spitale se află capele și paraclise și preoți de caritate care se roagă pentru bolnavi împreună cu apropiații acestora și adesea alină durerea. Împreună cu medicul competent, preotul rugător contribuie pentru vindecarea sufletească și trupească a celor aflați în suferință. Este important să învățăm din această Evanghelie că Mântuitorul Iisus Hristos săvârșește toate minunile nu pentru a fi lăudat, ci pentru a arăta iubire milostivă, iar vindecarea oamenilor este semnul lucrării Sale mântuitoare, pentru că El a venit în lume să izbăvească pe oameni de păcat, de diavol, de iad și de moarte și să dăruiască oamenilor învierea și viața veșnică. De aceea, Iisus este numit «Doctorul sufletelor și al trupurilor». Mântuitorul are o milă deosebită față de oamenii care suferă, chiar dacă uneori părinții celor bolnavi și cei din jur nu au suficientă credință. Când Iisus mustră mulțimile pentru necredință, se referă și la faptul că existau în timpul Lui unii oameni care așteptau minunile ca pe un spectacol, dar nu erau solidari cu cei bolnavi și rugători, ci mai mult spectatori. De aceea, când Iisus îi mustră, le spune indirect că și ei trebuie să se roage, să fie solidari cu cei suferinzi. De aici deducem că în vindecarea bolnavilor contează foarte mult și credința comunității, a obștii”, a subliniat Întâistătătorul Bisericii noastre.

În continuare, Patriarhul României a vorbit despre puterea credinței, a rugăciunii și a postului asupra duhurilor necurate care îi posedă uneori pe oameni.

„Ucenicii L-au întrebat pe Iisus de ce ei nu au putut să îl scoată pe demon, deși au primit puterea de la Hristos. Iisus le-a răspuns că pentru credința lor puțină, și a adăugat că «acest neam de demoni nu iese decât cu rugăciune și cu post». Aici vedem că Mântuitorul Iisus Hristos îi învață pe ucenici, îi vindecă de neștiința privind manifestările lucrării diavo­lești, anume că nu e suficient să pronunțe cuvinte de alungare a demonilor, ci trebuie și pregătire spirituală deosebită. Trebuie credință puternică, pentru că nu la cuvinte magice pleacă demonii din omul posedat, ci în fața unei credințe puternice, fierbinți, de unire a omului cu Dumnezeu, iar această comuniune se cultivă prin rugăciune stăruitoare și post deplin sau jertfelnic. Pentru că prin postul deplin, care îl face pe om mai smerit și mai încrezător în pute­rea lui Dumnezeu decât în propriile sale puteri, Hristos Domnul Se face prezent în sufletul omului credincios rugător și postitor. Prin această prezență a iubirii milostive și smerite a lui Hristos, Care prin Cruce și Înviere a biruit lucrarea diavolească și moartea, în sufletul celui credincios, rugător și postitor, duhurile rele sunt alungate, deoarece iubirea milostivă și smerită a lui Hristos contrastează cu răutatea și mândria demonilor. Ei sunt alungați numai de Duhul Sfânt, de Duhul lui Hristos, de prezența harului iubirii lui Hristos în omul credincios, rugător și postitor. Mântuitorul lămurește pe ucenici că există multe feluri de demoni, dar felul acesta de demoni răutăcioși, care îl chinuiau pe copil, nu iese decât cu credință puternică, rugăciune stăruitoare și post deplin. (...) Este important să reți­nem că rugăciunea și postul sunt mijloace de întărire a credinței, de apropiere de Dumnezeu și de înduhovnicire a vieții creștinului. De aceea, în Biserică sunt perioade de post mai intense, cum este Postul Sfintelor Paști, Postul Sfinților Apostoli, Postul Adormirii Maicii Domnului și Postul Nașterii Domnului. Aceste perioade de post sunt perioade de întărire a credinței și, în același timp, de sporire, îmbogățire, luminare și sfințire a vieții creștine”, a explicat Prea­fericitul Părinte Patriarh Daniel.