Credinţă şi tradiţie populară la Iaşi

În aceste zile, dulcele târg al Ieşilor trăieşte intens momente de înălţare spirituală; Sfânta Cuvioasă Parascheva alină suferinţele celor care pătimesc şi le îndreaptă paşii şi cugetul spre lucruri binefăcătoare, care plac ochiului şi minţii. Creatori de frumos, meşterii populari împărtăşesc din tradiţiile autentice româneşti, făcând demonstraţii de aleasă migală atât în curtea Catedralei mitropolitane, cât şi pe strada Lăpuşneanu.

Olăritul, ţesutul la stative, pictatul icoanelor în diverse tehnici, împletituri prin tehnica nodului, sculptatul în lemn, precum şi multe alte meşteşuguri tradiţionale, în special din zona Moldovei, sunt scoase la iveală ieşenilor şi pelerinilor care sosesc în aceste zile să se închine moaştelor Sfintei Cuvioase Parascheva. În curtea Catedralei mitropolitane, cu binecuvântarea Înalt Preasfinţitului Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, s-a reconstituit "casa cu meşteri fauri", o casă ţărănească autentică. Colţul arhaic, unde se coase, se ţese la stative prosoape de zestre, se însufleţeşte lutul sau se sculptează în lemn crucea, atrage mulţi vizitatori, cei mai mulţi dintre trecători poposind pentru o clipă să ia aminte la lumea satului.

"Nu trebuie să uităm că aici, la Mitropolie, oamenii vin cu un alt scop, să se roage, să se spele de păcate, şi nu pentru a cheltui bani. Noi suntem mulţumiţi că pelerinii sunt încântaţi de demonstraţiile pe care le facem, ne admiră că ducem mai departe tradiţia românească", este de părere Vasile Chira, un meşter olar din Maramureş, de doar 26 de ani, al cărui spor la învârtitul roţii şi modelatul lutului creşte odată cu intensitatea clopotelor care anunţă diverse momente ale sfintelor slujbe.

Rugăciunile înălţate zilele acestea i-a întărit să răzbească şi ploaia şi frigul. "Ne-a plouat duminică, însă aşa ne-am îndârjit ca să terminăm lucrul cu care am venit aici. Nu ne-am încurcat în iţe, termin acuşi prosoapele şi mă aşez şi eu la rând la Sfânta", ne asigură doamna Cojocaru Aurica, o vrednică ţesătoare din comuna Ungureni, judeţul Botoşani.

De la etnograful Marcel Lutic am aflat că Sfânta Cuvioasă Parascheva este patroana şi ocrotitoarea Asociaţiei Meşterilor Populari din Moldova. "Suntem prezenţi aici la iniţiativa IPS Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, cu cele mai vechi meşteşuguri tradiţionale prezentate de cei mai reprezentativi oameni ai noştri, îmbrăcaţi în costume populare, care fac demonstraţii în faţa pelerinilor. Am stârnit se pare interesul tuturor, deopotrivă a oamenilor simpli, laici, dar şi a clericilor. Credinţa ne uneşte", ne-a declarat Marcel Lutic, etnograf la Muzeul Etnografic al Moldovei, unul dintre organizatorii evenimentului, alături de Mitropolia Moldovei şi Bucovinei, Primăria Municipiului Iaşi şi Asociaţia Meşterilor Populari din Moldova.

Meşteri populari şi pe strada Lăpuşneanu

La câţiva paşi mai încolo, strada Lăpuşneanu este înţesată de alţi meşteşugari, reuniţi pentru al treilea an consecutiv de Asociaţia "Art - Meşteşugurile Prutului". "Manifestarea cultural-interactivă "Meşteri şi meşteşuguri din Moldova" se bucură de o prezenţă numeroasă a meşterilor populari, mai exact 26, din mai multe zone etnografice ale ţării, dar şi din Republica Moldova. Fiecare îşi prezintă meşteşugul caracteristic locului de baştină, vremea bună şi interesul crescut al vizitatorilor determinându-ne să prelungim cu încă o zi manifestarea, respectiv vineri, 15 octombrie", ne-a declarat doamna Silvia Cozmâncă, preşedinta Asociaţiei "ART - Meşteşugurile Prutului", principalul organizator al evenimentului, alături de Muzeul Etnografic al Moldovei, Asociaţia Meşterilor Populari din Moldova, Primăria oraşului, precum şi parohia "Sfântul Nicolae" din Aroneanu. De altfel, noutatea acestei ediţii o reprezintă elevii din Aroneanu, care şi-au arătat dibăcia la diverse meşteşuguri: pictură de icoane pe sticlă, împletituri din nuiele, podoabe de port popular din mărgele şi împletituri din sfoară prin tehnica nodurilor.

Împletituri din fibre vegetale de pe malul stâng al Prutului

Trei doamne din Republica Moldova fac demonstraţii de împletituri din fibre vegetale, îşi prezintă covoarele din lână realizate manual, la războiul de ţesut cu stative, şi încântă mai ales copiii şi tinerii cu păpuşile şi podoabele specifice zonei Basarabiei. O vizită la standul Eugeniei Moldovanu nu poate fi decât interactivă, cât stai şi priveşti cum degetele îmbină cu dexteritate spicele de grâu afli şi povestea meşteşugului promovat, dar şi multe alte informaţii care ne aduc mai aproape de plaiurile lui Grigore Vieru.

"Am redescoperit acest meşteşug în urmă cu puţini ani, când situaţia materială ne-a determinat să căutăm şi alte posibilităţi de a ne întreţine copiii în şcoală. În podul casei părinteşti am regăsit o pălărie din paie confecţionată demult, de mama mea. Atunci am avut un impuls de a vedea dacă mai ţin minte ce mă învăţa bunica mea când aveam 11-12 ani. Mi-am amintit şi iată că viu în Iaşul care ne este mai drag decât orice alt loc românesc. Casa mea din Bălţi e plină cu spice, e un meşteşug care necesită o pregătire prealabilă temeinică pentru că fibrele trebuie recoltate într-o anume perioadă, apoi trebuie sortate şi păstrate cu grijă, pentru că sunt fragile. Dar mi-e drag de ce fac", ne asigură, binevoitoare, Eugenia Moldovanu, fostă educatoare care promovează tradiţia populară pe ambele maluri ale Prutului.

Nevoia, dar şi dragostea faţă de satul natal au determinat-o pe Parascovia Pasat din raionul Glodeni să se întoarcă la tradiţie, la stativele la care ţese scoarţe (covoare), ţoale, catrinţe sau pânză pentru feţe de masă. Şi-a amintit că, alături de cele două surori ale sale, a ţesut sute de covoare pe când era la mama acasă. Mare parte din acestea le păstrează cu sfinţenie, pentru că le-a primit ca zestre de la părinţi. "Cunoştinţele le aveam de mică, de la mama de-acasă, trebuia doar să le pun în practică. Doar cu lână naturală de la oi lucrez, iar când nu învăţ copiii de clasele primare alfabetul sau matematica, ţes covoare sau, cum se spune pe la noi, ţoale de pus pe jos sau pe pereţi. E o ocupaţie plăcută pentru noi, sunt nişte lucruri practice, care durează în timp, chiar zeci de ani", ne asigură Parascovia Pasat din satul Ustia, raionul Glodeni, care se bucură ori de câte ori păşeşte pe străzile Iaşului, pentru că aici, spune ea, găseşte o prietenie aparte, se simte cu adevărat că este aşteptată.