Crucea nevoinţelor - scară către Înviere

În Duminica a 3-a din Postul Mare, a Sfintei Cruci, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, s-a aflat în mijlocul clericilor şi al credincioşilor Catedralei Mitropolitane „Sfântul Spiridon”-Nou, Paraclis Patriarhal din Bucureşti. Cu acest prilej, Patriarhul României a rostit un cuvânt de învăţătură, în care a explicat că luarea şi asumarea crucii reprezintă o chemare din partea Mântui­torului Iisus Hristos „de a accepta suferinţele, ostenelile şi lupta cu dificultăţile vieţii, pentru a le prezenta Lui”.

Întâistătătorul Bisericii noastre a subliniat că Evanghelia din Duminica a 3-a din Postul Mare (Marcu 8, 34-38; 9, 1) ne arată că Mântuitorul Iisus Hristos nu Se referă la propria Sa cruce din lemn, ci Se referă la înţelesul duhovnicesc al crucii. „În această zi, slujitorii Sfintelor Altare nu poartă veşminte de culoare roşie, ca în ziua ­Înălţării Sfintei Cruci, prăznuită în data de 14 septembrie, când se citeşte Evanghelia Răstignirii lui Hristos. Astăzi s-a citit Evanghelia în care Mântuitorul spune: Oricine voieşte să vină după Mine să se lepede de sine, să-și ia crucea şi să-Mi urmeze Mie (Marcu 8, 34). Această Evanghelie are trei mari învăţături, la care se adaugă a patra învăţătură a Sfinţilor Părinţi, despre rostul serbării Sfintei Cruci la mijlocul Postului Mare. În primul rând, Evanghelia ne arată că lepădarea de sine este renunţarea la modul egoist de a trăi. În al doilea rând, învăţăm că luarea sau purtarea crucii reprezintă recunoaşterea şi asumarea propriilor neputinţe şi suferinţe. În al treilea rând, Evanghelia ne învaţă că urmarea lui Hristos, prin credinţă şi iubire, transformă suferinţa în speranţă şi biruinţă. În al patrulea rând, noi învăţăm din Sinaxarul sărbătorii şi din cântările ce s-au cântat astăzi că Duminica Sfintei Cruci în Postul Mare este semnul răstignirii şi al Învierii lui Hristos, al nevoinţelor şi al biruinţelor duhovniceşti ale creştinilor, care se roagă mai mult, postesc mai mult, se spovedesc mai des şi fac mai multă milostenie, luptând cu patimile egoiste şi simţind deja bucuria învierii sufletului din moartea pricinuită de păcat. Evanghelia rezumă întreaga învăţătură a Mântuitorului Iisus Hristos, privind condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească cineva ca să poată deveni ucenic al Său”, a reliefat Preafericirea Sa.

Părintele Patriarh Daniel a precizat că lepădarea de sine, luarea sau asumarea crucii şi urmarea lui Hristos sunt parte din lupta şi formarea duhovnicească a creştinului în toată viaţa sa, dar mai ales în perioada Postului Sfintelor Paşti, „când ne pregătim spre a urca duhovniceşte, interior, spre lumina Învierii Mântuitorului ­Iisus Hristos. Lepădarea de sine este o condiţie esenţială, ca să putem să-L urmăm pe Hristos. Astăzi, într-o lume în care totul se bazează pe afirmarea eului, pe cultivarea individualismului, pe cultivarea egoismului şi pe supraevaluarea sinelui, este foarte greu să vorbim despre lepădarea de sine. În limba română se înţelege că lepădarea de sine e ceva care presupune o luptă interioară. În alte limbi moderne, lepădarea de sine s-a tradus cu negarea de sine. În sens duhovnicesc, lepădarea de sine este renunţarea la un mod egoist de a gândi, de a vorbi şi de a făptui. Este eliberarea omului de un mod de gândire în care el este centrul vieţii sale şi mutarea atenţiei spre Hristos, Dumnezeu-Omul. Când Mântuitorul ne cere să ne lepădăm de noi înşine înseamnă că trebuie să nu mai fim noi înşine centrul gândurilor noastre, al grijilor şi preocupărilor noastre, cum să ne afirmăm pe noi înşine în mod izolat, în uitare de Dumnezeu şi de semenii noştri (...). În acest sens, lepădarea de sine este o eliberare a omului de închisoarea egoismului propriu”, a spus Preafericirea Sa.

„Asumarea crucii presupune şi nevoinţe, nu doar neputinţe”

În continuare, Patriarhul României a explicat că luarea crucii înseamnă recunoaşterea şi asumarea propriilor neputinţe şi suferinţe, dar şi voinţa de a birui păcatul şi răutatea din viaţa noastră. „Crucea nu este doar o răbdare a suferinţei, ci este şi o luptă pentru a birui suferinţa, răutatea, neîmplinirile din viaţa noastră. Deci, asumarea crucii presupune şi nevoinţe, nu doar neputinţe (...). A purta crucea înseamnă a prezenta lipsurile, limitările, suferinţele şi eşecurile noastre lui Hristos, ca să nu purtăm crucea singuri, ci cu ajutorul Lui”, a subliniat Prea­fericitul Părinte Patriarh Daniel.

De asemenea, Preafericirea Sa a precizat că urmarea lui Hristos face ca suferinţa să diminueze în intensitate. „Dacă purtăm crucea suferinţei fără să urmăm pe ­Hristos, atunci noi sporim suferinţa. Când împărtăşim suferinţa noastră lui Hristos, ea se diminuează (...). Hristos-Domnul, când nu suprimă suferinţa, o transfigurează, o luminează cu prezenţa iubirii Sale şi o transformă în biruinţă. Răstignirea aceasta a egoismului din noi în timpul postului, prin rugăciune mai multă, dar şi prin spovedanie şi împărtăşanie mai deasă, ne ajută să înţelegem că, de fapt, crucea nevoinţelor se transformă în scară către Înviere, în drum spre biruinţă (...). Sfânta Cruce în mijlocul postului este un steag de biruinţă. Crucea este deodată simbolul suferinţei sau răstignirii lui Hristos şi simbolul sau semnul biruinţei lui Hristos asupra păcatului, a iadului şi a morţii”, a spus Părintele Patriarh Daniel.

Un deceniu de la înfiinţarea Coralei „Gloria Crucis”

La final, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a dăruit pentru Catedrala Mitropolitană „Sfântul Spiridon”-Nou mai multe cărţi apărute recent la Editurile Patriarhiei Române. De asemenea, Patriarhul României a oferit Coralei „Gloria Crucis” a Catedralei Mitropolitane „Sfântul Spiridon”-Nou Diploma Omagială a Anului 2019, cu prilejul împlinirii unui deceniu de la înfiinţare. Părintele Ionuţ-Gabriel Corduneanu, vicar administrativ patriarhal, i-a mulţumit Preafericirii Sale pentru binecuvântare şi cuvântul de învăţătură, oferindu-i un buchet de flori. Catedrala Mitropolitană „Sfântul Spiridon”-Nou din Bucureşti va fi resfinţită în data de 17 iunie 2019, de sărbătoarea Sfintei Treimi.