Ctitoria Mitropolitului Antim Ivireanul din Bucureşti şi-a sărbătorit hramul istoric

Mănăstirea Antim din Bucureşti, Paraclis Patriarhal, ctitorie a Sfântului Ierarh Martir Antim Ivireanul, Mitropolitul Ţării Româneşti, şi-a sărbătorit hramul istoric în Duminica întâi după Rusalii, când Părinţii Bisericii au rânduit pomenirea tuturor celor care s-au făcut bineplăcuţi lui Dumnezeu. Ziua de sărbătoare a fost marcată prin săvârşirea Sfintei Liturghii în biserica aşezământului monahal de către Preasfinţitul Părinte Varlaam Ploieşteanul, Episcop-vicar patriarhal, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi. La slujbă a participat şi o delegaţie din Georgia.

În prima duminică după Rusalii, a Tuturor Sfinţilor, mănăstirea bucureşteană Antim a fost loc de pelerinaj pentru mulţi credincioşi, sosiţi pentru a participa la celebrarea hramului istoric, stabilit de sfântul ei ctitor încă de la întemeiere. Sărbătoarea aşezământului monahal a fost marcată solemn prin săvârşirea Sfintei Liturghii de către Preasfinţitul Părinte Varlaam Ploieşteanul, Episcop-vicar patriarhal, înconjurat de un sobor de slujitori, din care au făcut parte şi doi ieromonahi din Biserica Georgiei, prezenţi în România pentru slujba de pomenire a Mitropolitului georgian Iona Gedevanishvili, care a vieţuit câţiva ani la Mănăstirea Pângăraţi.

După citirea pasajului evanghelic rânduit, Preasfinţitul Părinte Varlaam Ploieşteanul a rostit un cuvânt de învăţătură în care a vorbit despre istoria sărbătorii din Duminica întâi după Rusalii: „Încă de la început, Biserica a mărturisit că, pe lângă mulţimea sfinţilor pe care Dumnezeu i-a proslăvit fie prin neputrezirea trupului, fie prin facerea de minuni, există o mulţime de călugări şi credincioşi care, în cea mai adâncă smerenie, în izolare sau în mijlocul comunităţii, au ascuns cu discreţie darurile primite de la Dumnezeu ca plată a ostenelilor lor. Aceş­tia trebuie cinstiţi chiar dacă nu le cunoaştem numele. Duminica Tuturor Sfinţilor a fost stabilită din vechime. În secolul al 4-lea, Biserica Antiohiei avea o astfel de sărbătoare închinată tuturor sfinţilor, iar locul în care a apărut nu este întâmplător. Sfântul Evanghelist Luca spune că cei care au crezut în Hristos au fost numiţi pentru prima dată «creştini» în cetatea Antiohiei. În această regiune, mulţi creştini au murit în secolele de persecuţie a Bisericii, pentru credinţa lor în Mântuitorul Hristos. În pustiul Siriei, încă de timpuriu, mulţi creştini şi-au sfinţit viaţa în cele mai grele osteneli asumate din iubire faţă de Dumnezeu. De aceea, această sărbătoare a apărut în Biserica Antiohiei, comunitate creştină de origine apostolică, care a fost păstorită de ucenici ai apostolilor, între care Sfântul Ignatie Teoforul oferă un exemplu desăvârşit de vieţuire creştină şi mărturisire a lui Hristos”.

Umanul se împlineşte în sfinţenie

Vorbind despre sfinţenie ca atribut al celor care Îl caută şi Îl mărturisesc pe Hristos, ierarhul a subliniat că umanul se împlineşte în sfinţenie, ca răspuns la chemarea Mântuitorului la desăvârşire: „Biserica este laboratorul în care oamenii, străduindu-se să împlinească voinţa lui Dumnezeu, îşi sfinţesc viaţa. Vocaţia omului este sfinţenia, iar destinaţia lui ultimă este Împărăţia cerurilor. Hristos ne arată că, prin împlinirea voii Lui în viaţa pămânească, orice om se poate bucura de împreună-petrecerea în eternitate cu Dumnezeu şi cu toţi sfinţii Lui. Setea omului după infinit, după Dumnezeul cel veşnic viu, se întâlneşte la toate popoarele şi în toate culturile. Nichifor Crainic spunea că sfinţenia este împlinirea umanului. În prezent, mulţi aleargă după avere materială şi slavă pământească. Aceste lucruri nu îl împlinesc pe om, pentru că sunt lucruri finite, iar sufletul nostru, care este etern, nu se poate mulţumi în lucruri trecătoare, ci însetează după bucuria netrecătoare a vieţii veşnice. De aceea, trebuie să-L mărturisim pe Hristos în viaţa noastră, după cum ne îndeamnă Mântuitorul în Evanghelia de astăzi”.

La final, Preasfinţia Sa a adresat obştii şi credincioşilor prezenţi un cuvânt de binecuvântare din partea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, felicitându-i pe toţi cei care s-au ostenit pentru organizarea sărbătorii hramului. La rândul său, părintele protosinghel Vincenţiu Oboroceanu, stareţul mănăstirii, a mulţumit Întâistătătorului Bisericii noastre pentru cuvântul de binecuvântare şi Preasfinţitului Părinte Varlaam Ploieşteanul pentru slujire, dăruindu-i o icoană cu chipul Sfântului Cuvios Ioan Iacob de la Neamţ, zugrăvită în atelierele mănăstirii.

De asemenea, delegaţia georgiană, condusă de ambasadorul Georgiei la Bucureşti, Nikoloz Nikolozishvili, a adresat un cuvânt de binecuvântare din partea Înaltprea­sfinţitului Părinte Iov, Mitropolit de Mrovi-Urbnisi, şi a dăruit mănăstirii o Sfântă Scriptură cu ferecătură aurită, tipărită în limba geor­giană veche, limba maternă a Sfântului Antim Ivireanul. Credincioşii prezenţi la Sfânta Liturghie au primit la plecare punguliţe cu anaforă şi pachete cu colivă.