Cum se săvârşesc Botezul şi Cununia în Africa

Preafericitul Patriarh Teodor al II-lea a vorbit în şedinţa solemnă a Sfântului Sinod şi despre modul în care sunt săvârşite Botezul şi Cununia în Africa: "Când săvârşim Taina Sfântului Botez, mergem de foarte multe ori în locuri izolate şi acolo întâlnim oameni care nu l-au cunoscut pe Dumnezeu niciodată. Mai întâi ne străduim să le oferim o cateheză corespunzătoare, care poate dura un an sau doi, iar când considerăm că sunt suficient de bine catehizaţi, atunci îi botezăm. Uneori luăm o barcă şi mergem în mijlocul unui lac sau în ocean şi acolo îi afundăm în apă de trei ori. Această lucrare misionară este foarte dificilă şi poate dura 5-6 zile. Eu însumi, ca patriarh, atunci când merg să săvârşesc Taina Sfântului Botez, călătoresc câte opt ore pe nişte cărări accidentate din cauza ploilor tropicale, dar facem această lucrare cu mult drag pentru că ştim că oamenii aceia aşteaptă să primească de la noi credinţa cea adevărată. Uneori săvârşim botezul a 2.000 sau chiar 3.000 de persoane, dar asta abia după ce au fost catehizaţi pe grupuri mai mici pentru că este foarte important să-i facem să conştientizeze diferenţa dintre lucrările care ţineau de credinţa lor păgână şi mesajul creştin. Foarte mulţi dintre cei care se botează au fost preoţi sau magi ai credinţelor păgâne idolatre, iar lucrarea noastră este destul de delicată şi complicată pentru că nu putem nici să le înlăturăm sau să le anulăm tradiţiile şi obiceiurile pe care le au de 2.000-3.000 de ani şi cu care s-au obişnuit. De aceea, trebuie o mare atenţie din partea noastră şi foarte multă muncă să semănăm sămânţa Evangheliei în sufletele lor, fără să le anulăm particularităţile tradiţiei pe care le ţin de mulţi ani pentru că, altfel, nu am avea succesul scontat. De aceea, la sfintele slujbe a trebuit să mă adaptez eu însumi la obiceiurile lor şi chiar să mă prind în dansurile lor tradiţionale, ca să vadă că şi eu am devenit o parte din întreg, să mă simtă ca pe părintele lor. Altfel, ar fi avut cu siguranţă un sentiment de respingere. Cineva care nu este iniţiat în această problematică s-ar putea amuza dacă m-ar vedea că atunci când ridic mâna ca să-i binecuvântez, ei încep să bată în tobe, să cânte şi să danseze, dar acesta este felul lor de a-l slăvi pe Dumnezeu. E un lucru minunat să vezi câteva sute de oameni cântând "Câţi în Hristos v-aţi botezat!", în jurul unui copac de care e agăţată o icoană. Eu nu am altceva să le ofer atunci decât o cruciuliţă de lemn sau din plastic de care se bucură foarte mult, iar cu sprijin din partea Bisericii Greciei, le fac şi haina botezului, o cămaşă albă şi lungă pe care ei o păstrează ca pe o comoară de mare preţ, cinstind-o cu sărutare. După săvârşirea Botezului ne întâlnim cu o altă problemă, aceea a poligamiei. Aceasta ţine de cultura şi de tradiţia lor şi le vine foarte greu să înţeleagă esenţa credinţei noastre creştine, conform căreia bărbatul aparţine unei singure femei. De aceea, atunci când ne întrunim în şedinţa Sfântului Sinod, toţi episcopii discutăm cu foarte multă seriozitate, ne gândim la soluţii care să ducă la rezolvarea acestei probleme şi încercăm să împăcăm cultura lor cu elementele specifice Tainei Cununiei prin iconomie, astfel încât să nu aducem prejudicii învăţăturii dogmatice despre Sfânta Taină a Cununiei."