De marea sărbătoarea a Intrării în biserică a Maicii Domnului, joi, 21 noiembrie, Schitul „Vovidenia” al Mănăstirii Neamț și-a sărbătorit hramul. Cu acest prilej, Înaltpreasfințitul Părinte Teofan,
Cuvânt despre smerenie şi credinţă
Înalt Preasfinţitul Părinte Irineu, Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei, a slujit Sfânta Liturghie în cea de-a XVII-a Duminică de după Rusalii la altarul Catedralei mitropolitane "Sfântul Mare Mucenic Dimitrie" din Craiova. La finalul slujbei, Înalt Preasfinţia Sa a rostit cuvânt de învăţătură.
În ciuda temperaturii scăzute de afară, peste 200 de credincioşi craioveni au venit la rugăciune în Catedrala "Sfântul Dimitrie" din Cetatea Băniei duminică, 29 ianuarie, pentru a cinsti credinţa femeii cananeence. Evenimentul s-a bucurat de prezenţa IPS Părinte Irineu, care a oficiat slujba Sfintei Liturghii înconjurat de un numeros sobor de preoţi şi diaconi. "În gândirea lui Dumnezeu nu putem să fim separaţi de noţiunea de fii şi fiice" La finalul slujbei, IPS Părinte a vorbit celor prezenţi despre universalitatea mântuirii omului în Persoana Mântuitorului Iisus Hristos. "Deşi Mântuitorul spune că a venit numai pentru oile cele pierdute ale casei lui Israel, totuşi El are grijă de întregul neam omenesc întrucât opera Sa mântuitoare nu se rezumă la un singur popor, ci la toate popoarele lumii. Chiar dacă El spune în Evanghelia de astăzi că a venit "numai pentru oile cele pierdute ale casei lui Israel", nu se referă în mod strict la poporul iudeu. Sensul cuvântului "israel", care înseamnă "cel bine credincios", ne desluşeşte acest lucru. De aceea, dreptul Simeon spune în rugăciunea rostită la Întâmpinarea Domnului (Acum slobozeşte): "… lumină spre descoperirea neamurilor şi slavă poporului Tău celui binecredincios". Am putea înţelege din cuvintele Mântuitorului că a venit pentru oile cele pierdute din întreaga lume. Nu se referea strict la femeia cananeeancă ce striga în urma Lui, ci voia să-i înveţe pe Sfinţii Apostoli ceva mai sus decât ceea ce vedeau cu ochii şi auzeau cu urechile", a arătat Înalt Preasfinţitul Irineu. În acest context, femeia cananeeancă a arătat, prin exemplul credinţei, că Împărăţia lui Dumnezeu este deschisă tuturor oamenilor, indiferent de clasa socială sau etnia din care fac parte. "În gândirea lui Dumnezeu noi, cei ce suntem plăsmuiţi de mâinile Lui, nu putem să fim separaţi de noţiunea de fii şi fiice. Aşadar, cuvintele adresate Apostolilor: "Nu este bine să iei pâinea copiilor şi s-o arunci câinilor", subliniază o gândire slabă şi neputincioasă a iudeilor care socoteau că unii sunt drepţi, iar alţii "câini". Dacă femeia acceptă această vorbă grea, ea, prin forţa ei spirituală, prin smerenia ei, întoarce cuvântul de ocară într-o faptă lăudabilă: "Da, Doamne, dar şi câinii mănâncă din fărâmiturile ce cad de la masa stăpânilor lor". Cuvântul acesta care apăsa asupra popoarelor noniudaice se transformă în binecuvântare odată cu răspunsul Mântuitorului Hristos: "O, femeie, mare este credinţa ta; fie ţie după cum voieşti! Şi s-a tămăduit fiica ei din ceasul acela"." Legat de minunea tămăduirii fiicei femeii cananeence, IPS Părinte Mitropolit a făcut trimitere la o frumoasă rugăciune alcătuită de Sfântul Isaac Sirul, desprinsă din Acatistul Mântuitorului Hristos: "Cântare cu totul de umilinţă aduc Ţie eu, nevrednicul, şi strig către Tine ca şi Cananeeanca: Iisuse, miluieşte-mă, că nu fiică, ci trup am, care cumplit se chinuieşte cu patimile şi cu urgie este aprins, şi dă-mi tămăduire mie, celui ce strig: Aliluia".