În inima Lugojului s-a desfășurat o sărbătoare a sunetului și a sufletului: Festivalul „Glas dă toacă la Logoj”, ediția a doua. Cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Ioan, Arhiepiscopul
02 Mai, 2024
Cuvânt din amvon: Dimensiunea comunitară a monahismului vasilian
În opera Sfântului Vasile cel Mare, "Prealabilă înfăţişare ascetică", monahul este asemănat cu un ostaş al lui Hristos, mai întâi pentru răspunderea faţă de chemarea lui Dumnezeu prin detaşarea de orice grijă materială (Sfântul Vasile cel Mare, Asceticele, Conţinutul, pe scurt, al lucrărilor ascetice ale Sfântului Vasile cel Mare, în PSB 18, p. 24). După cum soldatul lasă la o parte grijile pământeşti când intră în oaste, întocmai şi monahul care se războieşte cu gândurile. În acest sens, îndemnul Sfântului Părinte este foarte clar: "Aşadar, ostaşule al lui Hristos, luând aceste pilde mici din faptele omeneşti, să te gândeşti la bunătăţile cele veşnice. Să-ţi hotărăşti o viaţă de pribegie, singuratică, săracă. Să te faci neatârnat de nimic, să te lepezi de orice griji lumeşti, să nu te împiedice nici pofta de femeie, nici îngrijirea de copii, căci acestea sunt cu putinţă pentru cel ce se osteneşte lui Dumnezeu. Înarmează-te ca să fii neînvins la orice lucru şi neclintit la suflet printre primejdii, nu pierde credinţa, ai pe Hristos înaintea ochilor, care pentru tine toate a răbdat, amintindu-ţi că pentru Hristos şi ţie ţi se cade să rabzi totul. Şi prin aceasta vei birui, căci ai urmat biruitorului Împărat, care şi pe tine te face părtaş al biruinţei sale" (Ibidem, p. 174).
Vieţuind în aceeaşi mănăstire, monahul Sfântului Vasile trebuie să ducă o viaţă legată de chilie, după modelul anahoreţilor din pustia Egiptului. El aşază acest crez la temelia regulilor sale, afirmând că "cel singur" trebuie în acelaşi timp să-şi caute liniştea prin alţii. În acest mod de vieţuire, călugărul trăieşte o adevărată pluritate singulară, împărtăşind o vieţuire hristocentrică, antrenată în duhul comuniunii cu celălalt. "Cel ce s-a depărtat de viaţa obişnuită, nevoindu-se pentru viaţa cea dumnezeiască" - mai spune Sfântul Vasile - "să se nevoiască nu singur prin sine şi nu deosebit unul de altul. Căci pentru o asemenea viaţă e nevoie de adeverire, ca să nu fie ea bănuită vicleneşte. Şi pentru legea duhovnicească cere ca cei ce gustă Paştele cel de Taină să fie nu mai puţini de zece, tot astfel şi aici se cuvine ca mai vârtos să se înzecească decât să se împuţineze numărul celor ce împreună se nevoiesc în viaţă duhovnicească" (Ibidem, p. 175). (Diac. Ioniţă Apostolache)
