Cuvânt din amvon: „Iubirea este stabilitatea neschimbată“

Cea mai completă definiţie a dragostei ca virtute o dă Sfântul Apostol Pavel în prima sa Epistolă către Corinteni: "Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte. Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. Toate le suferă, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă. Dragostea nu cade niciodată" (I Corinteni 13, 4-8).

Dragostea creştină se îndreaptă în două direcţii: către Dumnezeu şi către semeni. Faţă de Dumnezeu suntem datori să răspundem cu aceeaşi dragoste cu care El ne răspunde nouă, cu toate că acest lucru este extrem de greu. Această virtute este pusă în sufletul creştinului încă de la momentul botezului, fiind întărită prin Mirungere şi Euharistie, consolidată pe parcursul întregii sale existenţe şi dusă în veşnicie, unde se desăvârşeşte deplin prin comuniunea cu Dumnezeu şi cu sfinţii Săi.

Mântuitorul este exemplul suprem al dragostei, care merge până la jertfa de sine. El este modelul tuturor ce au fost chemaţi la credinţă prin botez: "Căci spre aceasta aţi fost chemaţi, că şi Hristos a pătimit pentru voi, lăsându-vă pildă, ca să păşiţi pe urmele Lui" (I Petru 2, 21).

Sfinţii Părinţi elogiază la rândul lor acest pisc al virtuţilor. Astfel, Sfântul Maxim Mărturisitorul vorbeşte despre importanţa şi despre legătura dintre cele două direcţii ale dragostei: "Cel ce iubeşte pe Dumnezeu nu poate să nu iubească şi pe tot omul ca pe sine însuşi, deşi nu are plăcere de patimile celor ce nu s-au curăţit încă. De aceea, când vede întoarcerea şi îndreptarea lor, se bucură cu bucurie mare şi negrăită". Despre roadele care le poate aduce această virtute în viaţa noastră, Sfântul Părinte spune: "Roadele iubirii sunt: a face bine aproapelui din toată inima, a răbda îndelung, a fi cu îngăduinţă şi a folosi lucrurile cu dreaptă judecată", iar părintele profesor Dumitru Stăniloae completează: "Fără iubire, eternitatea nu ar fi întemeiată. Iubirea este o continuă noutate şi totuşi ea e stabilitatea neschimbată. Doar prin iubire înaintăm aici şi ne vom odihni acolo, în viaţa îngerească". (Diac. Ioniţă Apostolache)