Cuvânt din amvon: Logodna în cultul creştin ortodox

Deoarece anul 2011 a fost decretat de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române drept "Anul omagial al Sfântului Botez şi al Sfintei Cununii", deschidem un ciclu de texte dedicate exclusiv acestor două laturi deosebit de importante pentru viaţa eclesială. Pentru început vom discuta despre Logodnă.

Din punct de vedere liturgic, Logodna constituie o perioadă de pregătire a viitorilor miri în vederea primirii Sfintei Cununii. Odinioară, ea se oficia separat şi până la săvârşirea Tainei Sfintei Cununii putea dura o perioadă mai mică sau mai mare de timp. Avea menirea de a experimenta în feciorie un exerciţiu al consimţământului, de a elucida în zeci de împrejurări reacţiile temperamentale, compatibilităţile şi incompatibilităţile din acel cuplu. Cu timpul s-a împământenit rânduiala ca Logodna şi Cununia să se oficieze împreună, aşa cum se întâmplă şi în zilele noastre.

Inelele, care sunt cercuri închise, fără început şi fără sfârşit, erau în Vechiul Testament simbol al puterii şi încrederii care se acorda cuiva, precum se vede şi din textul rugăciunilor pe care preotul le citeşte pentru binecuvântarea logodnicilor. În ritualul creştin al Logodnei, ele sunt simbolul iubirii nesfârşite şi al fidelităţii reciproce pe care şi-au jurat-o logodnicii unul faţă de altul, precum şi semnul trăiniciei legăturii dintre viitorii soţi. În vechime, inelul mirelui era din fier, simbolizând tăria bărbatului, iar al miresei, din aur, simbolizând frumuseţea, gingăşia şi curăţia femeii. Astăzi, ele sunt amândouă din aur, dar păstrează aceeaşi simbolistică. Pe montura inelelor de odinioară se puteau vedea două profiluri unite prin cruce, semn că iubirea desăvârşită este iubirea răstignită, viaţa în doi implică noţiunea de jertfă. Nu întâmplător se şi cântă la ritualul ocolirii cântarea Sfinţilor Mucenici, pentru a arăta că viaţa în doi presupune mucenicie, jertfire, sacrificiu reciproc. Cuvântul verighetă vine de la verigă, din care se alcătuieşte lanţul, în sensul legăturii indisolubile ce se stabileşte şi consolidează între cei doi, care îşi unesc vieţile prin Logodnă şi apoi prin Taina Cununiei. Mai reţinem faptul că logodnicii îşi poartă inelele pe mâna dreaptă şi că abia la căsătorie li se pun inelele pe inelarele mâinii stângi, ştiut fiind că există o legătură biologică între acest inelar şi inimă, după cum afirma bătrânul Hipocrat. (Pr. Ioan Ioanicescu)