Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Actualitate religioasă Știri Cuvânt din amvon: Moartea, sfârşit şi început deopotrivă

Cuvânt din amvon: Moartea, sfârşit şi început deopotrivă

Data: 03 Iulie 2011

Omul, ca fiinţă creată, apare pe lume prin încuviinţare divină, fiind alcătuit din trup trecător şi suflet nemuritor. În acest sens, cartea Eclesiastului spune: "Trupul se va întoarce în pământul din care a fost luat şi sufletul, la Dumnezeu care l-a dat" (Eclesiast 12, 7). Dacă naşterea ni se pare un lucru firesc, moartea este însă aspectul cel mai înspăimântător eveniment al existenţei noastre, care ne rupe din mijlocul mediului în care suntem obişnuiţi să trăim şi ne poartă spre locuri sau stări necunoscute.

Încă din perioada popoarelor primitive s-a cultivat ideea că moartea reprezintă o trecere a sufletului către o altă formă de viaţă, într-o altă dimensiune. De exemplu, în mitologia greacă, moartea este înfăţişată ca frate geamăn al somnului, iar în filosofia platonică, sufletul este închis în trup ca într-o temniţă, singura eliberare fiind moartea. Învăţătura creştină arată că moartea constituie mai întâi de toate un fenomen spiritual, care ia naştere prin despărţirea de Dumnezeu, Izvorul vieţii. Moartea trupească a venit mai târziu, ca urmare a morţii spirituale şi, în vreme ce moartea spirituală este despărţirea sufletului de Dumnezeu, moartea trupească este despărţirea sufletului de trup.

Prin Întruparea Mântuitorului, moartea se catapultează într-o cu totul altă dimensiune: ea devine poartă spre Înviere, dezbrăcându-se de sensul ei negativ şi tenebru pe care îl avea în vechime. Prin Hristos, moartea devine cu adevărat poartă spre Viaţă. De aceea, încălzit de iubirea Mântuitorului Hristos, Biruitorul morţii, creştinul se eliberează de frica sfârşitului şi se pregăteşte în fiecare zi pentru ceasul Judecăţii. El iese din moartea spirituală în care intrase prin păcat şi se găseşte restaurat în comuniunea sfinţilor. (Diac. Ioniţă Apostolache)