De sărbătoarea Intrării Maicii Domnului în biserică, joi, 21 noiembrie, Preasfințitul Părinte Nichifor Botoșăneanul, Episcop‑vicar al Arhiepiscopiei Iașilor, a slujit la hramul Mănăstirii Peștera din
22 Noi, 2024
Cuvânt din amvon: Poezia imnografică siriană, veritabil vehicul de teologie
Recomandată de o mare capacitate de persuasiune, poezia imnografică siriană a primelor veacuri creştine a pătruns cu succes în corpul tradiţiei bisericeşti. Acest lucru s-a datorat în fapt eficienţei dovedite pe frontul de contracarare a propagandiştilor eretici, devenind astfel un veritabil vehicul al teologiei creştine. Datorită notorietăţii sale, poezia siriană a devenit cea mai folosită formă în exprimarea caracteristicilor definitorii ale spiritualităţii creştinismului siriac: "simbolismul", "ascetismul", "individualismul" şi importanţa acordată imaginilor feminine (Sfântul Duh şi Maica Domnului).
Încă de la început trebuie cunoscut faptul că originea lirismului sirian, preponderent eclesiastic, a fost influenţat mult de vechea poezie evreiască de factură biblică. Putem regăsi astfel mai multe elemente de conţinut, împrumutate din spaţiul iudaic. De exemplu, versurile siriene, grupate două câte două, formează o frază metrică, compatibilă cu paralelismul din versificaţia evreiască. Tot în acest sens amintim că strofele acrostih din poezia siriacă, caracterizate prin ordonarea lor alfabetică, imită structura metrică întâlnită la anumiţi Psalmi sau în Plângerile lui Ieremia. Cu toate acestea, numărul determinat de silabe întâlnite într-un vers, dintr-o poezie siriacă, nu-şi găseşte corespondent în lirismul ebraic. Mai mult decât atât, sirienii nu făceau foarte bine diferenţa între vocalele lungi şi scurte întâlnite într-un vers. Acest aspect s-ar fi datorat faptului că limba siriacă nu menţinea decât foarte rar vocalele scurte într-o silabă deschisă. (Diac. Ioniţă Apostolache)
.jpg)
