Cuvântul ierarhului: Criza spirituală

† Pimen

Arhiepiscop al

Sucevei şi Rădăuţilor

Se pare că în decursul istoriei poporului nostru nu s-au înregistrat într-un timp atât de scurt atâtea frământări şi mutaţii sociale, culturale, economice şi, nu în ultimul rând, spirituale, câte vedem astăzi. Pe de o parte, asistăm la o înstrăinare mai ales a unor tineri faţă de principiile şi învăţăturile moralei creştine; în acelaşi timp însă, cei educaţi în şcolile din perioada anterioară evenimentelor din decembrie 1989 pentru a purta steagul "biruitor" al socialismului spre viitorul luminos al comunismului ateu păşesc în număr tot mai mare pragul sfintelor biserici şi poartă permanent pe piepturile lor semnul jertfei şi al biruinţei, Sfânta Cruce. Cred că cei atraşi de tentaţiile libertăţii nesănătoase, de libertinaj, nu după mult timp se vor întoarce şi ei la calea principiilor moralei creştine, milenare de două ori, singurele care au călăuzit toate generaţiile neamului românesc, generaţiile întregului nostru continent, primind pecetea creştină pe cultura, arta şi gândirea Europei; se vor întoarce la trăirea vieţii în duhul omeniei, al cinstei, al dragostei de muncă, luând aminte la cuvintele Sfântului Apostol Pavel: "Toate îmi sunt îngăduite, dar nu toate îmi folosesc. Toate îmi sunt îngăduite, dar nu toate zidesc" (I Cor. 10, 23).

Tinerii noştri, ieşiţi de pe băncile şcolilor şi universităţilor, intră, vrând-nevrând, în vâltoarea problemelor societăţii din care fac parte, mai ales în vâltoarea frământărilor politice, chiar ca spectatori şi, nu neapărat, ca participanţi activi. În această vâltoare, ei se întreabă fireşte pe ce cale să apuce, cum să privească sau să judece cele din jurul lor fără a-şi tulbura prea mult pacea sufletească sau a-şi rata o carieră, un drum, o activitate folositoare atât pentru ei înşişi, cât şi pentru poporul din care fac parte, pentru ca în acest fel să îndeplinească cuvintele aceluiaşi Sfânt Apostol Pavel: "Nimeni să nu caute ale sale, ci fiecare pe ale aproapelui" (I Cor. 10, 24).

Desigur, răspunsurile la aceste frământări se află în învăţăturile Sfinţilor Părinţi ai Bisericii noastre Ortodoxe una şi nedespărţită: ambele îndrumări ale Sfântului Apostol Pavel citate mai sus asigură celui călăuzit de ele integritatea morală şi unitatea sufletească, comuniunea cu semenii fără de care viaţa omului ar fi un pustiu sfâşietor, un iad. Chinurile iadului, spun Sfinţii Părinţi, constau în faptul că oamenii aflaţi în iad stau spate în spate şi nu pot să se privească în faţă, adică nu simt duhul comuniunii sufleteşti, deşi fizic sunt foarte apropiaţi.

Duhul comuniunii sufleteşti este izvorul adevăratei bucurii pentru orice om, pentru că numai atunci când ne privim faţă în faţă ne putem cunoaşte şi iubi mai bine şi mai curat. Tocmai această iubire curată, în duhul adevărului învăţăturii moralei creştine, ne păstrează în comuniunea sufletească nu numai cu oamenii, ci şi cu Dumnezeu Care vrea "ca toţi să fim una" (Ioan 17, 21), un suflet, un cuget, o simţire.

Aflaţi la răscruce de drumuri, de orientări şi principii de viaţă, de gândire şi de lucrare, unele cu totul diferite de cele de până mai ieri, avem nevoie de o îndrumare, de o întărire sufletească în viaţa şi activitatea noastră.

Pentru noi, românii, timp de două mii de ani, Biserica, maica spirituală a poporului nostru, cum a numit-o Mihai Eminescu, ne-a călăuzit în toate cele bune.

În vâltoarea trăirii libertăţii, a unei libertăţi anarhice, îndeosebi de o bună parte a tinerilor noştri, suntem încredinţaţi că Biserica, instituţie sfântă - Trupul lui Hristos, va rămâne mai departe limanul nostru sufletesc. Această încredinţare ne este dată de Însuşi Domnul nostru Iisus Hristos, când spune: "Nici porţile iadului nu vor birui Biserica Mea" (Matei 16, 18). Într-adevăr, cuvintele Mântuitorului s-au adeverit, dacă luăm aminte la persecuţiile din primele veacuri creştine, când Biserica a rămas neclintită, iar numărul trăitorilor şi mărturisitorilor credinţei creştine a sporit.