Cuvântul ierarhului: Să trăim în bună rânduială

"Şi să nu vă potriviţi acestui veac, ci să vă schimbaţi prin înnoirea minţii, ca să deosebiţi care este voia lui Dumnezeu, ce este bun şi plăcut şi desăvârşit" (Romani 12, 2).

† Pimen, Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor

Cercetând istoria omenirii, oricine înţelege că atunci când omul a stat în legătură permanentă cu Dumnezeu prin viaţă curată şi dreaptă închinare, lumea a fost fericită, oamenii n-au folosit cele materiale întru destrăbălări, iar în necazuri nu au deznădăjduit. O constatare absolută este şi aceea că marile imperii s-au destrămat datorită destrăbălării şi imoralităţii, a nedreptelor legi şi mai puţin din cauza slăbirii economice.

În timpul domniei regelui Ahab, datorită îndepărtării oamenilor de Dumnezeu, ei închinându-se nu Lui, ci idolilor, asupra poporului israelit s-au abătut foarte multe necazuri, îndeosebi o mare secetă. La învinuirea adusă de rege proorocului Ilie că el este cel care aduce nenorociri peste Israel, el a răspuns: "Nu eu sunt cel care aduc nenorociri peste Israel, ci tu şi casa tatălui tău, pentru că aţi părăsit poruncile Domnului şi mergeţi după baali" (sunteţi închinători la idoli - n.n.; III Regi 18, 18).

A părăsi poruncile Domnului care sunt viaţă şi fericire mântuitoare (Psalmul 118) înseamnă a ne despărţi de Dumnezeu, înseamnă rătăcire pe căile păcatului care duc sigur la pierderea mântuirii, iar idolatria este nu numai închinarea la făpturi, ci lăsarea omului în stăpânirea păcatelor ca desfrânarea şi lăcomia (Galateni 5, 5).

Idolatria care stăpâneşte astăzi din plin lumea nu mai dă posibilitatea ca omul să se ridice sufleteşte deasupra materiei şi, călăuzit de moralitate, s-o stăpânească spre slujirea sa sau în slujirea semenului aflat în nevoi şi lipsuri materiale. Materia nu trebuie distrusă, alterată, îmbolnăvită, ci păstrată în integritatea ei, aşa cum ne-a fost dată "în rânduială" (Facere 2, 3) şi folosită conform legilor lăsate de Dumnezeu.

Puterea lui Dumnezeu şi chemarea Lui adresată lumii noastre la lepădarea de idolatrie şi păzirea poruncilor se vădesc astăzi, ca şi în timpul Sfântului Prooroc Ilie, prin toate nenorocirile şi calamităţile la care asistăm neputincioşi sau prin diferitele minuni ca, de exemplu, devotamentul tineretului nostru faţă de credinţa stămoşească prin participarea la sfintele slujbe, împărtăşirea cu Sfintele Taine după o pregătire corespunzătoare, prin post şi mărturisirea păcatelor în Sfânta Taină a Spovedaniei. Minunea constă în aceea că, deşi acest tineret a fost născut, crescut şi educat în perioada ateist-comunistă, el, ca şi cei mai în vârstă, şi-a păstrat credinţa şi o manifestă prin fapte de milostenie îndreptate către cei săraci, către sfintele biserici şi mănăstiri. Tineretul nostru, ca şi marea majoritate a celor mai în vârstă, nu se lasă stăpânit de ispitirea întinsă cu neruşinare de o parte a mass-media sau de "evanghelizatorii" care răspândesc imoralitatea, înşelăciunea, învrăjbirea şi tot ce atinge demnitatea omului - chip şi asemănare a lui Dumnezeu.

Marea noastră durere constă în aceea că toate aceste blestemăţii sunt îngăduite şi înlesnite în timpul guvernării unui partid majoritar care se numeşte creştin- democrat.

Dar aşa cum în timpul Sfântului Prooroc Ilie nu dispăruseră toţi oamenii temători de Dumnezeu, care nu s-au plecat înaintea lui Baal (III Regi 19, 18), la fel şi astăzi sunt oameni care-şi trăiesc cu demnitate viaţa în frică de Dumnezeu şi dragoste creştinească faţă de semenii lor, păzind poruncile lui Dumnezeu.