Cuvântul ierarhului: Taina Crucii în descoperirea adevăratei fericiri

† Corneliu Bârlădeanul, Arhiereu-Vicar

al Episcopiei Huşilor

Evanghelia adusă omenirii de Hristos a schimbat mentalităţile, obiceiurile, modul de viaţă al lumii, scoţând-o din întunericul necunoştinţei, călăuzind-o spre lumina care străluceşte alungând teama nesiguranţei şi a morţii. Perioada Postului Sfintelor Paşti este o taină spre Înviere, trezire din indiferenţa mult păgubitoare a sufletului, cercetarea sinceră a propriei vieţi şi întoarcere cu toată fiinţa la starea cea firească specifică creştinului, de a fi mereu cu Dumnezeu, izvorul vieţii şi al nemuririi.

Afectaţi în mare parte de influenţa nefastă a consumului exagerat şi iraţional, fără discernământul renunţării voite pentru înfrumuseţarea sufletului, creştinul zilelor noastre a devenit insensibil la împlinirea celei mai mari datorii a lui, şi anume salvarea sufletului din stricăciune şi din moarte. Bazat pe lucruri materiale, pe viaţă dedicată trupului şi cerinţelor acestuia, marcate de tendinţe în marea lor majoritate păcătoase, omul contemporan devine puţin sensibil la glasul Evangheliei, care ne îndeamnă la cumpătare, renunţare, înnoire şi o schimbare a vieţii care să devină lumină celor din întuneric, mângâiere şi ajutor celor din nevoi.

La mijlocul Postului celui Mare, se face amintire de Crucea Mântuitorului Hristos, cea dătătoare de viaţă şi de nemurire. În ea descoperim iubirea lui Dumnezeu faţă de noi, oamenii, iubire până la sacrificiul suprem pentru că măsura acestei iubiri este Hristos Mântuitorul nostru, care Se întrupează pentru ca să-l salveze pe om. El vine în lume nu pentru a-i arăta slăbiciunile, faptele, adevărata stare coruptă de păcat, ci pentru a o mântui; El este Mântuitorul ei, apoi Judecătorul care va da fiecăruia după faptele lui.

Crucea cea dătătoare de viaţă este calea spre împărăţia lui Dumnezeu, calea spre viaţă, pomul cel cu roade nemuritoare, putere şi dreptate, bucurie şi mângâiere, curaj şi binecuvântare.

Cele ce omenirea a nesocotit îndepărtându-se de viaţă, preferând prin amăgire şi înşelare moartea, suferinţa, indiferenţa, oprimarea şi neascultarea, toate acestea le-a îndreptat şi transfigurat Mântuitorul Hristos prin Crucea suferinţei şi iubirii Sale nesfârşite.

Cine doreşte să-L urmeze se va bucura, cine nu are intenţia de a-L cunoaşte, de a-L urma mult se va întrista. Fiecare dintre noi doreşte să trăiască, îşi doreşte viaţă, cu greu acceptă sau îşi imaginează că va muri, pentru că sufletul nostru este nemuritor şi mereu doreşte ceea ce-i este lui firesc, viaţa. Cuvintele Mântuitorului ne arată calea spre viaţă prin cruce, spre viaţă prin asumarea ei prin răbdare şi stăruinţa ascultării noastre faţă de El şi de poruncile Lui, pentru că Crucea Domnului este izvorul vieţii, calea spre veşnicie şi cheia porţii paradisului pierdut.

Prin Crucea Sa, Domnul schimbă cele muritoare în cele nemuritoare, cele vremelnice în cele veşnice, ura în iertare, invidia în răbdare, din acest motiv în cântările din timpul Postului celui Mare, Crucea este numită poarta raiului şi scară spre cer.

Asumarea crucii nu este sentimentală, de moment şi fără efect asupra vieţii noastre, trăind aşa nu putem decât să reducem credinţa noastră la momente sentimentale, superstiţioase şi fără nici un mijloc demn de trăire creştină autentică. A purta Crucea Lui înseamnă a asuma starea noastră firească, demnă şi autentică de creştin, înseamnă a ne schimba pe noi înşine, a ne descoperi puterea dată în Taina Botezului, de luptători împotriva răului care ne înconjoară, a depăşi fragila noastră existenţă trecătoare finită, marcată de timp, şi a o câştiga pe cea veşnică, destinaţia noastră finală.

Postul de dinaintea Sfintelor Paşti nu este doar consemnare a unor evenimente istorice demult întâmplate, ci este o chemare mereu adresată acestei lumi şi fiecărei persoane de a dinamiza credinţa în împlinirea faptei celei bune atât de necesare în lumea tristă, egoistă, materialistă, nefericită, înstrăinată de Dumnezeu şi de puterea Crucii Sale.

Viaţa noastră are nevoie de schimbare, de înnoire, de cruce spre Înviere, de ascultare spre împlinire, de răbdare spre dobândire, de dăruire spre primire şi de slujire spre încununare.