Cuvântul parohului: Arome naturale şi „identic naturale“

Aromele dau gust produselor. Doar că, în societatea de astăzi, cu un iz de hedonism, există şi arome identic naturale! Da, nu e o surpriză să poţi citi pe etichetele unor produse astfel de explicaţii: "arome identic naturale", "poate conţine urme de…".

Şi viaţa noastră de zi cu zi e presărată cu ingrediente identic naturale. Să mă explic: cu câteva decenii în urmă, trăiam un stil de viaţă sănătos, ferit de multitudinea de E-uri. Astăzi, societatea de consum, al cărei motto cred că este "cantitate, nu calitate", sau "ambalaj perfect, conţinut lipsă", imprimă oamenilor un stil de viaţă viciat, contaminat de mulţimea reclamelor care vând imaginea, iar nu produsul.

Dacă transferăm stilul de viaţă alimentar în zona celui spiritual, vom sesiza că nu există nici o diferenţă, "aceleaşi forme fără fond", cum zicea Maiorescu. Lumea e într-o continuă transcendere de la static la dinamic. Generaţia tinerilor "cu cheia legată de gât" avea timp de teme, de excursii, de jocuri, de film, de lectura unei cărţi, de participarea la biserică. Era o umplere a timpului care aducea bucuria comuniunii pe care o trăiau tinerii, când desfăşurau atâtea activităţi.

Astăzi, tinerii au la îndemână o multitudine de posibilităţi de petrecere a timpului liber, dar ei par mai însinguraţi ca niciodată. Camera de studiu devine o cavernă în care se izolează în lumea programelor TV sau comunică virtual, în spatele unor date şi fotografii imaginare, ori cu ID invizibil. Arome identic naturale, spunem noi. De ce? Pentru că spaţiul comuniunii imaginare mimează realul. Pentru că persoana se împlineşte numai atunci când intră în comuniune reală, faţă către faţă. Or, lumea virtuală presupune atâtea primejdii şi patimi incontrolabile. Fiecare membru al familiei e cu TV-ul şi calculatorul lui, cu universul său imaginar. Împreună fizic, dar atât de departe spiritual.

Dar această ecuaţie cu atâtea necunoscute poate fi rezolvată. Şi cheia o deţine în primul rând familia, apoi, prin extensie, Biserica. Această instituţie, care simte pulsul vieţii cotidiene, poate presăra ingrediente şi arome naturale în aluatul vieţii fiecărei familii. Ele pot fi multitudinea de activităţi recreative pentru tineri desfăşurate la biserica parohială (discuţii libere, cateheze, excursii, programe educative, after school, excursii, pelerinaje ş.a.), consilierea familiei în Taina Spovedaniei, existenţa unor asociaţii creştine (gen ATOR, ASCOR) şi a unor bloguri, site-uri, forumuri de discuţie unde îţi declini identitatea şi comunici fără nici o "primejdie". Poate lectura unei cărţi e ceva banal în comparaţie cu programul TV, poate întâlnirile cu prietenii sunt mai puţin fascinante decât socializarea şi jocurile virtuale, dar ele oferă ceva unic, controlul propriilor trăiri: emoţie şi nu stres, sensibilitate şi nu aplatizarea simţurilor, bucurie şi nu plictiseală, zâmbet curat şi nu tulburare.

Biserica are aşadar simţul gustului curat, nealterat de atâtea arome păguboase, poate, şi trebuie să creeze pentru tineri şi familia ortodoxă un spaţiu al bucuriei, comuniunii interpersonale, reazem la întristări şi nădejde pentru un viitor mai bun!