La Praznicul Nașterii Domnului nostru Iisus Hristos, miercuri, 25 decembrie, Înaltpreasfințitul Părinte Andrei, Arhiepiscopul Vadului, Feleacului și Clujului și Mitropolitul Clujului, Maramureșului și
Cuvântul parohului: La rugăciune, în straie populare
Mi-am început activitatea misionară, ca slujitor al sfântului altar, în anul 2006, când am fost trimis de Dumnezeu într-o parohie mică şi izolată, la capătul ţării: undeva între Siret şi Rădăuţi, lângă frontiera cu Ucraina, în comuna Muşeniţa, în parohia „Sf. Dimitrie, Izvorâtorul de mir“ - Baineţ, cu filiile „Sf. Nicolae“ - Climăuţi şi „Pogorârea Duhului Sfânt“ - Vicşani. Păstoresc aceasta aşezare cu dragoste frăţească, credincioşii fiind cu vârsta medie de peste 60 ani, iar copiii - prezenţi în număr restrâns.
Cu trecerea timpului, încep să cunosc din trecutul lor, din istoria satului, care nu a fost deloc uşoară. Povestirile bătrânilor şi modul lor de viaţă dovedesc adevărata trăire duhovnicească, dar şi spiritul pur românesc. Istoria zbuciumată a satului a marcat transmiterea tradiţiilor, obiceiurilor şi portului popular din generaţie în generaţie, acestea tinzând să se piardă în timp. Mai dănuiau doar în sufletele bătrânilor. Acest fapt m-a determinat să fac ceva pentru ca obiceiurile şi straiul popular românesc să renască, în sărbători, pe uliţele satului. Am început să le vorbesc copiilor la şcoală, în cadrul orelor de Religie, şi la biserică, despre va-lorile şi cultura românească şi, bineînţeles, despre însemnătatea portului tradiţional autentic, pe care străbunii noştri îl purtau cu cinste la cele mai importante evenimente din viaţa lor, dar şi la momente de rugăciune. Am început să-i învăţ pe copii cântări tradiţionale religioase, cântări pascale şi colinde. Acestea au specific bucovinean, fiind inspirate din repertoriul Ansamblului „Balada Bucovinei“, din care am făcut şi eu parte, în copilărie. Copiii au început să prindă drag de cântul autentic. De fiecare dată alegeam cu grijă, atât din punct de vedere muzical, cât şi al textului, cântări potrivite vârstei şi zonei. Copiii au înţeles repede că muzica şi textul se potriveau minunat straiului popular bucovinean. Multe costume populare care erau ţinute în lăzile de zestre ale bătrânilor satului şi care erau date uitării au revăzut lumina, au fost curăţate şi îmbrăcate de nepoţi la manifestările organizate de biserică şi de şcoală. Ceilalţi copii, care nu au avut posibilitatea să le primească ca zestre de la bunici, şi le-au procurat sau împrumutat din satele învecinate. Într-o perioadă relativ scurtă, costumul popular a reapărut în satul Baineţ, purtat de copii, spre bucuria bătrânilor, la sărbătorile de peste an, dar şi la activităţi religios-culturale organizate în ultimul timp de cele trei instituţii fundamentale din mediul rural: Biserica, Şcoala şi Primăria. În perioada Postului Mare, am însoţit postul şi rugăciunea cu pregătirile şi repetiţiile pentru cea de-a treia ediţie a manifestării pascale „Lumina lui Hristos în sufletul copilului“, activitate ce a inclus o expoziţie-concurs de icoană şi desen pe teme religioase şi un concert religios care să arate, pe lângă cântările frumoase specifice sărbătorilor, şi trăirea spirituală ortodoxă din Bucovina. Începând cu Floriile, cu mâţişori şi salcie în mâini, copiii au început concertul cu cântările „Mulţimea Norodului“, „Duminică, la Florii“, „Azi cu toţii prăznuim“, apoi, o ceată de fete, purtând broboade negre, au interpretat „Prohodul Domnului“, iar cei mai mititei dintre fiii satului - „Mergi la cer şi te aşază/ Lângă Tatăl Creator,/ Tu, ce laşi în lume pace,/ Iisuse Salvator!“. Învierea Domnului a fost marcată prin colindul pascal „Pe Hristos Mi L-a-ngropat,/ Cu lacăte L-a-ncuiat,/ Lacătul s-a descuiat,/ Daâ, Hristos a înviat!“, însoţit de Troparul Învierii. Copiii au purtat coşuleţele cu cozonaci şi ouă roşii în mânuţe, cântând. În aceşti ani de osteneală şi slujire, rezultatele noastre s-au materializat în înfiinţarea cabinetului de Religie, împreună cu directorul şcolii din Baineţ - Gh. Prelipcean, în lansarea unei publicaţii religioase a parohiei, cu denumirea „Călăuză sufletului“ - bianuală, care cuprinde învăţături din Viaţa Sfinţilor Părinţi, din Sfânta Scriptură, relatări din viaţa bisericească şi laică. În urma expoziţiei-concurs de pictură, am descoperit talente nebănuite, una dintre eleve, Raluca Micu, care a obţinut premiul I în 2007, numărându-se astăzi printre elevii Liceului de Artă „Ciprian Porumbescu“ din Suceava, secţia „Pictură şi artă decorativă“. Mulţumim Bunului Dumnezeu că ne dă putere să realizăm lucruri frumoase aici, la Baineţ. Mulţumim, de asememea, pr. Nicolae Vârtea, protopop de Rădăuţi, pentru sprijinul acordat mereu activităţilor noastre, şi tuturor celor care şi-au adus contribuţia la realizarea acestor acţiuni religios-culturale la Baineţ. Să înmulţească Domnul osârdia noastră, a tuturor!