Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Actualitate religioasă Știri Cuvântul parohului: Medicament din farmacia creştinului

Cuvântul parohului: Medicament din farmacia creştinului

Un articol de: Pr. Dr. Iulian-Mihail Vasile - 02 Martie 2010

Sfântul Maslu este una dintre cele şapte Sfinte Taine ale Bisericii, în care, prin rugăciunile preoţilor şi ungerea cu untdelemn sfinţit, se împărtăşeşte credincioşilor harul vindecării trupeşti şi sufleteşti, precum şi iertarea păcatelor. Scopul Tainei conţine, astfel, o bipolaritate: vindecarea omului ca întreg, atât trupeşte, cât şi sufleteşte.

 

Taina Maslului nu este izolată, ci este precedată, de obicei, de slujba Sfinţirii apei (Agheazma mică). Sfinţirea apei de către preot înseamnă aducerea ei la starea iniţială, aşa cum o crease Dumnezeu la început, când apa era vie, sfântă şi nealterabilă. Slujitorii lui Dumnezeu, invocând puterea Duhului Sfânt, transformă firea apei din stare alterabilă în stare nestricăcioasă, şi acesta este un semn că apa este, cu adevărat, „râu de apă vie ce curge din coasta lui Hristos“ pentru sănătatea trupească şi sufletească a oamenilor.

 

 

Atunci când Taina Sfântului Maslu nu are un caracter particular, ci se constituie în aşa-numitul „Maslu de obşte“, bolnavii au ocazia să fie redaţi comunităţii Bisericii. Comunitatea are, şi ea, ocazia să se roage pentru mădularul bolnav şi să sufere împreună cu el.

 

 

Sfântul Maslu este o taină a participării comune la ridicarea din patul suferinţei, o comuniune de rugăciune pentru sufletul celui chinuit. Pentru aceasta, se invocă ajutorul Preasfintei Fecioare, al Sfintei Cruci, al sfinţilor şi îngerilor, al tuturor slujitorilor trăitori în Hristos şi în comuniune cu sfinţii.

 

 

Taina Sfântului Maslu este un test al iubirii şi regăsirii. Bolnavul era pierdut şi s-a aflat mort şi a înviat, aşa cum se spune despre fiul risipitor. De aceea, Maslul arată Biserica drept Trup al lui Hristos, într-o manifestare practică, clară. Boala devine cale de întâlnire cu Hristos şi de reintegrare în comunitate. Bolile nu apar doar ca pedepse trupeşti aspre pentru păcatele noastre, ci şi ca modalităţi de întărire întru credinţă. Uneori, ele reprezintă singurele căi prin care Dumnezeu poate vorbi celui bolnav, trezindu-i conştiinţa. Bolnavul trebuie să înţeleagă faptul că boala sa nu este un chin inutil, ci o poartă spre desăvârşire, întru răbdare şi smerenie.

 

 

Taina Sfântului Maslu este numită de părintele Dumitru Stăniloae „Taina trupului“, pentru că scopul ei conţine o extraordinară centralitate a trupului uman. Vindecarea celui bolnav şi ridicarea sa din patul durerii devine laitmotivul acestei rugăciuni, numai pentru faptul că dezlegarea sufletului de păcate aduce cu sine şi tămăduirea trupului.

 

 

Materia centrală a Tainei este untdelemnul, simbol al lucrării Duhului Sfânt, asemenea apei, numit, în cadrul Tainei, şi „untdelemn al înnoirii“. Fiind binecuvântat de preoţi cu chemarea lui Dumnezeu, acest untdelemn este sfinţit şi plin de darul dumnezeiesc al Duhului Sfânt, ca şi apa Botezului. El are puterea de a sfinţi sufletul şi de a tămădui trupul, a izgoni bolile, a vindeca rănile, a curăţi întinăciunea păcatului şi a împărtăşi mila şi îndurarea lui Dumnezeu.

 

 

Primele rugăciuni din rânduiala slujbei arată care este folosul acestui untdelemn sfinţit: „Aici, unde aducem acest untdelemn în numele Tău cel mare, trimite darul Tău cel tămăduitor şi iertarea păcatelor“ (a doua rugăciune); „Adu mila Ta peste untdelemnul acesta şi peste cei care se ung din el în numele Tău, să le fie spre tămăduirea sufletului şi a trupului, spre curăţie şi înlăturare de toată patima, neputinţa, boala, întinăciunea trupească şi sufletească“ (a treia rugăciune); „Untdelemnul acesta întocmeşte-l, Doamne, spre tămăduire, depărtare de toată neputinţa şi boala şi izbăvire de rele…“ (a patra rugăciune).

 

 

Dar acţiunea profilactic-curativă a acestui medicament (untdelemnul sfinţit), pentru creştinul vieţuitor în lume, o arată cel mai elocvent prima rugăciune: „Spre izbăvire desăvârşită de păcate şi moştenirea împărăţiei cerurilor… Prin ungerea cu untdelemnul sfinţit ne facem turmă lui Hristos, preoţie împărătească, neam sfânt, curăţindu-ne cu apă şi sfinţindu-ne cu Duhul cel Sfânt, îmbrăcându-ne în Domnul nostru Iisus Hristos prin ungerea cu sfinţenia ce va fi adusă untdelemnului… Facă-se untdelemnul acesta de bucurie, de sfinţenie, îmbrăcăminte împărătească pavăză puternică izbăvitoare de toată lucrarea diavolească, pecete nestricată, bucurie a inimii, veselie veşnică. Pentru ca cei ce se vor unge să fie de temut pentru cei potrivnici (aici, pe pământ), să fie primiţi în odihna veşnică şi să ia plata chemării de sus…“.

 

 

An de an, preoţi şi mulţime de credincioşi din parohiile Roznov, Chintinici, Slobozia şi Săvineşti, săvârşim Taina Maslului de obşte în a doua săptămână din Postul Mare; aceasta, după ce în prima săptămână ne despovărăm de grijile lumii şi ne curăţim simţurile în baia lacrimilor pocăinţei rugăciunii Sfântului Andrei Criteanul. Creştini din fiecare parohie participă, în pelerinajul lor curat, la cât mai multe rugăciuni în urcuşul către Înviere.

 

 

Ascultă smerita noastră rugăciune, Doamne, şi o primeşte ca pe tămâia adusă Ţie, întru miros de bună mireasmă duhovnicească, în jertfelnicul cel mai presus de ceruri!