cuvântul parohului: Străini fascinaţi de frumuseţea Ortodoxiei

Cu mai mulţi ani în urmă, aflându-mă în străinătate, vorbind cu un tânăr austriac, după ce i-am explicat de unde sunt, l-am întrebat ce ştie el despre Moldova. Mi-a răspuns fără ezitare că „este ţara mănăstirilor“. Fără îndoială, în mod deosebit Moldova şi Bucovina atrag turiştii şi pelerinii prin frumuseţile naturale, dar şi prin frumuseţile spirituale, două coordonate definitorii pentru cultura şi civilizaţia românească din această zonă a ţării în care manifestarea de cult ortodoxă are un aport semnificativ. Şi în acest an, prin eforturile şi directa implicare a părintelui Mihai Meseşan de la parohia „Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava“ din Lugano, Elveţia, care vine cu grupuri de pelerini din Occident, mi s-a oferit posibilitatea de a prezenta Ortodoxia la ea acasă. Şi ca de fiecare dată, am constatat cu plăcută surprindere că dialogurile avute cu pelerinii dornici a cunoaşte viaţa ortodoxă îmbogăţesc cu noi înţelesuri şi aprofundări chiar „banalul“ nostru trai de fiecare zi. Grupul, eterogen, format din elveţieni, olandezi, italieni, sârbi, aceştia din urmă ortodocşi, cu o evlavie deosebită faţă de Sfânta Cuvioasă Parascheva, a arătat un interes deosebit pentru cunoaşterea manifestării de cult ortodoxe. Astfel, sosind în Iaşi, sâmbătă, 12 septembrie 2009, străinii au participat la slujba Vecerniei de la vechea Catedrală mitropolitană din Iaşi, unde au venerat moaştele Sfintei Cuvioase Parascheva, privind cu multă atenţie la numărul mare de tineri care frecventează în general slujbele noastre religioase. Pe parcursul vizitei la monumentele şi aşezămintele spirituale ieşene, luând contact cu istoria şi valorile reprezentative ale zonei, pelerinii au manifestat interes faţă de pictura bizantină şi arta bisericească din Moldova, fiind fascinaţi de simbolistica manifestării de cult ortodoxe. Programul zilei de sâmbătă s-a încheiat cu o seară culturală oferită de corul parohiei noastre, care a delectat auditoriul prin intonarea unor piese muzicale religioase şi prelucrări folclorice româneşti, dar şi a unor piese corale din repertoriul italian, francez, german sau rusesc. Ca în fiecare an, vizita la Iaşi a avut şi un moment deosebit: asistarea la slujba Sfintei Liturghii în Duminica dinaintea Înălţării Sfintei Cruci, care s-a oficiat la parohia noastră. Slujba a fost săvârşită în curtea bisericii, în sfântul lăcaş fiind în desfăşurare importante lucrări de restaurare, şi a oferit posibilitatea unui număr mare de credincioşi să participe la slujbă. Pelerinii au fost impresionaţi de ceea ce au văzut. Mi-a plăcut expresia unui italian, care, la sfârşitul slujbei, întrebat fiind despre Sfânta Liturghie la care a asistat, a spus: „Asta nu e doar Liturghie, asta e adevărată bucurie“. M-a impresionat acest cuvânt, care, rostit de un martor din afară, are o rezonanţă aparte, ce intră în armonie cu rugăciunea ortodoxă trăită cu toată fiinţa, cu ochii închişi, care nu încetează a privi spre cele înalte. După Sfânta Liturghie, grupul a pornit către Suceava, spre a vizita mănăstirile din nordul Moldovei. Şi de această dată am constatat cu bucurie că astfel de pelerinaje nu au drept beneficiari doar pe cei veniţi din străinătate, dialogul oferindu-ne chiar şi nouă, ortodocşilor, un bun prilej de a descoperi şi înţelege nebănuitele frumuseţi ale manifestării noastre religioase, conţinutul profund al unor acte de cult pe care, împlinindu-le mecanic sau formal, le şi tratăm, de multe ori, cu superficialitate.