Cuviosul Alexie, omul lui Dumnezeu, cinstit la biserica sa din București

Sfântul Cuvios Alexie, omul lui Dumnezeu, a fost cinstit cu multă evlavie miercuri, 17 martie, de credincioşii adunaţi în singura biserică din Capitală ce îl are ocrotitor. În mijlocul comunității a poposit Preasfinţitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhi­episcopiei Bucureştilor, care a sfinţit două racle ce adăpostesc fragmente din moaștele Sfântului Cuvios Alexie şi ale Sfântului Ierarh Grigorie Dascălul, Mitropolitul Ţării Româneşti.

În ziua hramului, de di­mineață, Preasfinţitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepi­s­copiei Bucureștilor, a săvârşit, înconjurat de un sobor de clerici, Liturghia Darurilor înainte sfinţite, o slujbă specifică Postului Mare, oficiată în zilele de rând ale acestuia. În cuvântul de învăţătură, Prea­sfinţia Sa a evidenţiat importanţa supranumelui primit de Sfântul Cuvios Alexie, omul lui Dumnezeu, arătând felul în care numeroşi alţi sfinţi au primit diverse numiri pentru recunoaşterea meritelor şi a eforturilor deosebite ale acestora.

Ierarhul a evocat ulterior momentele importante ale vieţii şi nevoinţei sale, arătând faptul că tânărul Alexie, deşi provenea dintr-o bogată familie de patricieni romani, a ales să renunţe la confortul şi onorurile pământeşti în căutarea vieţii veşnice. Astfel, evlaviosul Alexie a împlinit dorinţa părinţilor săi de a se căsători, fugind însă în noaptea nunţii, pe ascuns, şi călătorind pe o corabie până în Mesopotamia, la Edessa. Acolo, după ce a împărţit săracilor toate bogăţiile pe care le adusese, şi-a început nevoinţa, tră­ind ca un cerşetor timp de 17 ani şi stabilindu-se în apropierea unei biserici închinate Născătoarei de Dumnezeu. Descoperirea vieţii sale deosebite de către locuitorii cetăţii l-a determinat să plece din acel loc, ajungând într-un final la Roma, acolo unde s-a nevoit vreme de alţi 17 ani în apropierea reşedinţei părinţilor săi, care l-au ajutat ca pe mulţi alţi săraci, fără să îl mai recunoască. Abia după trecerea sa la Domnul din anul 411, în urma descoperirii unei însemnări a vieţii sale, adevărul a fost revelat, părinţii săi înţelegând cine a fost cel care s-a nevoit aproape două decenii în vecinătatea lor.

Preasfinţia Sa a vorbit în continuare despre necesitatea însuşirii vieţii Sfântului Alexie drept model pentru fiecare dintre noi: „În timp ce noi preferăm tot felul de bunătăţi, există persoane care doresc să se lepede de acestea. Este o rânduială a lui Dumnezeu şi de aceea sfinţii sunt cu adevărat oameni şi prieteni ai Săi. De asemenea, dacă privim cu atenţie, observăm similitudini între viaţa Cuviosului Alexie şi cea a Sfintei Parascheva: şi ea provenea dintr-o familie cu posibilităţi, dar a renunţat la toate şi a plecat departe, însă la sfârşitul vieţii, la porunca îngerului, s-a întors şi şi-a dat sufletul lui Dumnezeu în patria ei, murind nu departe de locul în care s-a născut”.

Ierarhul a vorbit şi despre autorul icoanei sfântului prezentă în lăcaşul de închinare: „În această biserică se află o icoană a Sfântului Alexie, pictată de un iscusit pictor pe care părintele Cleopa Ilie, marele duhovnic, l-a cunoscut în urmă cu şase decenii. Acesta, pe numele său Ioan Protcenco, a fost un nevoitor, rugându-se neîncetat şi postind în timp ce picta. De aceea, legătura sa cu viaţa Sfântului Alexie este semnificativă. Cu câteva zile înainte de moarte, a fost tuns în monahism de părintele Cleopa, primind numele Irineu”. În încheiere, Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul a adre­sat câteva îndemnuri credincioşilor: „Să ne rugăm cu stăruinţă Sfântului Alexie să ne dăruiască puterea de a ne înstrăina de lucrurile deşarte ale acestei lumi, înţelegând că prietenia şi legătura cu Dumnezeu sunt mai preţioase decât orice avuţie”.

În continuare, ierarhul a săvârşit, împreună cu părintele arhimandrit Nectarie Șofelea, stareţul Mănăstirii Radu Vodă, o slujbă de pomenire pentru ctitorii şi slujitorii sfântului lăcaş. În urma acesteia a fost săvârşită şi slujba de sfinţire a celor două racle, realizate prin strădania celor doi preoţi slujitori ai bisericii Parohiei „Sfântul Alexie” şi a întregii comunităţi.

Părintele paroh George Alin Iancu a mulţumit Preasfinţiei Sale pentru binecuvântarea şi prezenţa în mijlocul credincioşilor în această importantă zi, dar şi părintelui arhi­mandrit Nectarie Șofelea, prin mijlocirea căruia fragmentul din sfintele moaşte ale Sfântului Alexie a putut fi adus, prin bunăvoinţa unui ierarh grec, în lăcaşul de cult bucureştean.