Danii brâncoveneşti la Biserica „Sf. Nicolae“

Ultima oprire în incursiunea noastră în zbuciumata istorie a domnitorului Constantin Brâncoveanu, aşa cum ne este prezentată în documentele din Şcheii Braşovului, se referă la daniile pe care le-a făcut bisericii de aici, precum şi la însemnările de pe cărţi care ne relatează detronarea sa.

Ctitor al cunoscutelor tipografii muntene şi patron spiritual al cărţilor vremii sale, Constantin Brâncoveanu a înzestrat cu cărţi pe românii din Şchei, asupra cărora se făceau drastice presiuni de unire cu biserica Romei. Catastifele confirmă că Triodul de la 1700 "dăruitu-l-au la sfânta biserică de la Braşov, din Şchei Măriia sa, Io Costandin B.B. voevod să fie pomană neclintită în veci" (C.V.916). Însemnare similară şi în aceeaşi grafie găsim pe Penticostarul tipărit la Buzău, în 1701. În manuscrisul "Izvod românesc cu praznice", alcătuit de protopopul şcheian Teodor Baran, găsim multe mărturii despre Constantin Brâncoveanu. Vechiul catastif al bisericii, scris de David Corbea, şcheianul ajuns ceauş spătăresc la curtea lui Brâncoveanu, consemnează la biserica din Şchei "12 minee tiparnice, toate cu tăblie date de Măria Sa Constantin Voevod B(râncoveanu) B(asarab)", şi "1 Penticostar de la C-tin Voevoda" păstrate şi azi în arhiva muzeului. Acelaşi catastif consemnează şi "1 Biblie românească dată de Costantin Brâncoveanu Basarab V(oevod)", exemplar expus în muzeul primei şcoli, care poartă pe foaia de titlu şi blazonul lui Brâncoveanu, dar şi "2 Mărgărituri ale lui Ioan Zloastru româneşti date de C(onstantin) V(oevod) B(râncoveanu) B(asarab), din care doar un exemplar se păstrează în muzeul şcolii (Ms. 17): "Un Apostol rumănesc de la Constantin Vodă (Brâncoveanu), dat de preotul Ioan (Corbea); "1 Minei din luna lui Mai s-au dat de Radu Procop, de cele ce s-au scos de Costantin Vodă Brâncoveanu". Nu doar voievodul a oferit cărţi bisericeşti, dar şi "oamenii săi". Astfel, Apostol Manu a oferit la 25 martie 1742 o Psaltire grecească "pentru ca să fie de învăţătură la sfânta biserică a Braşovului întru pomenirea dumnealui" (C.V.142).

"Prea cinstit s-au milostivit înduratul Domn"

Impresionantă este însemnarea din februarie 1699, făcută de protopopul cronicar din Şchei, Vasile Hooban, pe filele de forzaţ ale Mineiului pe februarie din 1698, dăruit de Brâncoveanu bisericii din Şchei, pentru al cărei conţinut şi pentru frumuseţea limbii o reproducem integral prin transcriere din chirilică: "Luminatul întru Domnul, blagocestivul creştin, milostivul, încredinţatul şi iubitoriul cu tot sufletul de sfintele Biserici, cu toată nevoinţa cea bună, spre folosul Măriei Sale şi a luminatei Măriei Sale Doamne şi pentru toată familia Măriei Sale, care până acum trăieşte întru mare Bucurie, acest fericit, ce mai sus să pomeneşte, domnu creştinescu Măria Sa Io Costantin Brănc(oveanu) Bă(sărab) Voevod s-au milostivit, după multe mile ce au făcut cu această sfântă Casă, ce să află la Şcheai, lăngă cetatea Braşovului, ce are hramul Sf(ân)tu Nicolae şi a Uspeniei (Adormirea Maicii Domnului), prea cinstit s-au milostivit înduratul Domn, acum pre urmă iară cu această Sfântă Pravoslavnică Biserică, cu aceste sfinte veşminte ce umblă pre 12 luni în sfânta besearecă, care pomană mare ca aceasta să o primească Dumnezeu întru împărăţia ceriului pre Măria Sa, să trăiască cu fiii cu bună sănătate întru întărit şi încoronat şi slăvit scaunul Măriei Sale, întru mulţi ani până la adânci bătrâneţe, cu toţi ai Măriei Sale, moşii şi strămoşii, părinţi, tot neamul care s-au răposat să să odihnească cu mila şi cu istov, unde să odihnescu toţi drepţii şi sfinţii la împărăţia cea dreaptă, în locul cel luminat, la care odihnă dorim şi noi toţi a ajunge. Şi când au trimis Măria Sa ca aceasta ce să pomeneşte mai sus, întâi protopop Văsâi săn (fiu) Protopop Văsâi Hoban şi al doilea Pop Văsii Grid, la trei, Pop Costea săn Protopop Staicul, al patrulea Pop Florea săn Todoran Baran şi gociman au fost pre aceaste vriami dumnealui, întâi Stoica Postăvariul, al doilea dumnealui Georgie Vătaful şi ostenitor la aducerea cărţilor au fost sluga Mării Sale, credincioasa Dumnealui Jupan Stan Şoan. Dumnezău să-i iarte părinţii şi pre dumnealui să-l miluiască cu multă sănătate. Şi am scris eu Protopop Văsiii Haobanovici, ca Dumneză să întăriască pre dănsul şi pre noi să ne iarte, să ne miluiască vă (în) veaci. Amin".

Alături de valoroasele sale cărţi în vechile catastife din Şchei aflăm alte numeroase danii, din care menţionăm: "1 sfită albă de lastră cu flori de fir de la Costantin Voevod" (Catastif 1 p.47), "un Stihar roşu de lastră cu flori galbene de la Costantin Voevod" (Idem p.54); "Un patrahir de lastră galbin cu flori mărunte, cu ciucuri de la C(ostantin) V(oevod)" (idem, p.60); "O pereche de rucaviţe galbine cu fir de la C(ostantin) V(oevod) B(râncoveanu) B(asarab)" (Idem, p. 66).

Detronarea voievodului

Pe fila de forzaţ a "Cărţii de lumină", tipărită la Snagov de mitropolitul Antim Ivireanu (C.V.330), un elev al şcolii din Şchei consemnează detronarea voievodului: "Venit-au mazilia lu Constandin Voodă (Brâncoveanu) la mart(ie) 24, miercuri, în săptămăna cea mare, la şase ceasuri dăn zi. Apoi a doao zi la 9 ceasuri în zioa dă joi mari a pus pă Ştefan Cantacuzino domn la 7222 (1714), iar vineri la 9 ceasuri a pornit pă Costantin Vodă turcul dă l-au dus la Poartă cu toţ coconii şi cu toţ ginerii, iar la ap(rilie) 8 au venit turc de la Poartă cu caftan dă domnie şi cu ferman lu Ştefan Vodă la 9 ceasuri dăn zi, făcându-să multă veselie. Şi am scris eu Preda copilul, care învaţă la dascăl".

La rândul său, protopopul cronicar Florea Baran din Şchei, în 5 decembrie 1716, consemnează acest eveniment cu firească mâhnire. "Multă tulburare a sosit în Ţara Ungrovlahiei - scria conicarul între altele - şi multă frică de robie păgânilor de turci şi de tătari, care neîntocmire s-au tras după adormirea fericitului Io Costantin Voevodă B(râncoveau) B(asarab), care a domnit (în) Ţara Muntenească 25 i pol (împliniţi) şi într-aceşti ani ai domniei lor, or sărac, or bogat, or neguţător, or boier de neam ştiut cei pribegea sau fuga în bejenii în vreme de iarnă. Ce toţi, mic şi mare subt oblostia lui s-au odihnit cine-şi într-ale sale şi din nimic au făcut şi din puţin au agonisit. Să zicem: erau toţi în fericite zilele lui întru agonisinţă şi cei de loc şi cei veniţi, tocma ca albina în vremea ei când îi umblă timpul de-şi face agonisinţă în voe până ce nu-i mai încape în hambar. Acestea au intrat în inimile unor din neamul lui şi puind meşteşugari în tot felul l-au dat în sama păgânilor de turci şi ducându-l la împăratul lor pe Costantin Vodă şi cu patru feciori ai lui, i-au tăiat pe toţi acolo. O! Proroace şi Împărate Davide...."

Un alt dascăl din Şchei face o însemnare pe un alt manuscris (ms.30) cel puţin curioasă: "Să să ştie când am cercat eu Micul dascăl un condei de cioc de barză, să vedem cum scrie în zilele Mării Sale I(o) C(ostantin) B(râncoveanu) voievod la 7210 (-1702) luna ian(uarie) 27 zile, iar de la naşterea lui Hs. 1702".

Urmaşii voievodului la Şchei

După moartea voievodului, românii din Şchei au continuat să întreţină legături cu urmaşii acestuia, cu atât mai mult, cu cât cele două fiice ale voievodului, Ancuţa şi Bălaşa, se găseau în continuare la Braşov. Fraţii voievodului Nicolae, căsătorit cu Maria, sora poetului Ienăchiţă Văcărescu, cu care are unicul copil Costache, botezat la Braşov, mort de timpuriu şi înmormântat în cimitirul din Şchei, lângă Maria Bălăceanu şi Emanuel, căsătorit cu grecoaica Zoe, "prinţi ai sfântului imperiu roman" au fost înmormântaţi în biserica zisă grecească, cu hramul "Sf. Treime" de pe str. G. Bariţiu. În 1834, românii din Şchei au făcut un memoriu prinţului Brâncoveanu pentru a interveni la guvern să le mijlocească înfiinţarea unui gimnaziu-greco-român, care să se susţină din veniturile de pe moşiile brâncoveneşti Poiana Mărului şi Sâmbăta. După multe şi complexe acţiuni, printr-o fericită intervenţie a mitropolitului Andrei Şaguna şi a protopopului braşovean Ioan Popazu, braşovenii deschid la 1851 primul gimnaziu românesc.