Denia Acatistului Bunei Vestiri la Catedrala Patriarhală

În Biserica Ortodoxă, în vinerea săptămânii a cincea din Postul Sfintelor Paști este săvârșită Denia Acatistului Bunei Vestiri. Această Utrenie cu rânduială specială a fost oficiată la Catedrala Pa­tri­ar­hală din București de Prea­sfinţitul Părinte Ieronim Sinaitul, Episcop-vicar patriarhal, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi.

Potrivit rânduielii, la ceas de seară a fost săvârşită în lăcașul de pe Colina Bucuriei slujba specială a Deniei în cadrul căreia a fost rostit Imnul Acatist al Bunei Vestiri şi a fost citită „Istoria de folos din scrieri vechi aşezată”, adică aducerea aminte de minunile mari care s-au făcut în Constantinopol, atunci când oraşul a fost izbăvit din mâna invadatorilor păgâni prin rugăciunile Preacuratei Născătoare de Dumnezeu.

În cuvântul de învăţătură rostit la finalul slujbei, Preasfinţitul Părinte Ieronim Sinaitul a vorbit despre specificul Utreniilor speciale din perioada Postului Mare: „Denia din seara aceasta este deosebită, la fel ca Denia Canonului Mare să­vârșită miercuri. Aceste slujbe sunt adevărate sărbători ale Sfântului Post, o sărbătoare a pocăinței și o sărbătoare a unui imn închinat Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. Acatistul este, la originea sa, un imn care cântă personalitatea Fecioarei Maria, planul dumnezeiesc de mântuire a lumii și porunca cea cu taină încredințată Arhanghelului Gavriil, trimis către Maria pentru a-i aduce Vestea cea Bună”.

În continuare, ierarhul a eviden­țiat conținutul imnului acatist rostit în cadrul acestei slujbe, arătând totodată care este structura acestui text: „Imnul prim, numit și acatist, a fost acela al Bunei Vestiri. Este potrivit să îl numim imn întrucât, în 12 condace și 12 icoase, se cântă toată taina mântuirii noastre, misterul Întrupării Fiului lui Dumnezeu, lucrarea Născătoarei de Dumnezeu și tot ajutorul pe care îl putem primi de la aceasta prin mijlocirea sa. Numele acestui imn provine de la cuvântul grecesc «akathistos». Nu este o rugăciune de pocăință, la care se stă în genunchi și cu capul plecat. Acatistul este o cântare în care se proclamă solemn anumite învățături de credință, se pun în lumină anumite virtuți, se exprimă diferite năzuințe și se invocă ajutorul și ocrotirea persoanei sfinte. Condacele sunt strofe care se încheie cu versul «Aliluia», însemnând «Lăudați pe Dumnezeu», fapt care ne arată că, pentru toată lucrarea de mântuire la care Preasfânta Fecioară a contribuit, pentru virtutea ei deosebită și pentru ocrotirea ei permanentă, noi Îl slăvim pe Dumnezeu. Toată slujba Bisericii este o slujbă doxologică, de mărire a lui Dumnezeu”.

Preasfinția Sa a evidențiat că această slujbă se ascultă în Biserică într-o poziție solemnă, fiindcă este un imn de o solemnitate deosebită, care ne aduce aminte de numele credinței noastre, Ortodoxia:  „Ortodoxia înseamnă a primi cu acura­tețe revelațiile Vechiului Testament și Evanghelia Mântuitorului nostru Iisus Hristos, tradiția apostolică și moștenirea sfinților și de Dumnezeu iluminaților Părinți ai Bisericii care, de-a lungul veacurilor, purtați de Duhul Sfânt, au tâlcuit, au învățat și au îndrumat lumea creștină. Purtăm toate aceste lucruri minunate ale credinței noastre în suflet, la fel ca acatistul, cu multă solemnitate. Trebuie să păstrăm credința noastră ortodoxă ca pe cel mai scump odor, precum Sfânta Fecioară Maria a păstrat taina Nașterii Fiului lui Dumnezeu, pentru care și noi îi cântăm acum «Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!»”, a concluzionat Preasfinția Sa.

Răspunsurile la strană au fost oferite de membri ai Grupului psaltic „Tronos” al Catedralei Patriarhale, condus de arhidiaconul Mihail Bucă.