Credincioșii ortodocși au participat miercuri, 21 martie, la slujba Deniei în cadrul căreia a fost citit integral Canonul cel Mare al Sfântului Andrei Criteanul. La Catedrala Patriarhală din București, această rânduială a fost săvârșită de Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, înconjurat de un sobor de slujitori.
După ce în primele patru zile ale Sfântului și Marelui Post am ascultat, în cadrul Pavecerniței Mari, Canonul cel Mare al Sfântului Andrei Criteanul citit în patru părți, în săptămâna a cincea de post ne-au fost puse înainte chipurile de pocăință din toate cele 250 de tropare alcătuite de Sfântul Ierarh Andrei Criteanul pentru îndreptare și ridicare din patima păcatelor. Conform rânduielii, în cadrul Deniei de miercuri seara a fost citită, în două părți, viața Sfintei Cuvioase Maria Egipteanca, scrisă de Sfântul Sofronie, Patriarhul Ierusalimului.
Din soborul de slujitori care s-au rugat împreună cu Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul la slujba Deniei Canonului Mare au făcut parte arhim. Clement Haralam, Mare Eclesiarh al Catedralei Patriarhale, și slujitorii acestui sfânt locaș. În cuvântul de învățătură rostit la finalul slujbei, ierarhul a subliniat importanța pocăinței în urcușul lăuntric prin Postul Sfintelor Paști spre Învierea Domnului, urmând exemplul oamenilor care și-au plâns faptele rele în Vechiul și Noul Testament: „Dacă noi nu facem fapte de pocăință, așa cum au făcut cei de demult din Legea cea Veche, care s-au întors către Dumnezeu, sau cei care în Legea cea Nouă au avut această dorință de a-și schimba viața, am putea să aducem măcar acum, către sfârșitul Sfântului și Marelui Post al Paștilor, acest dar prețios al lacrimilor sau al părerii de rău pentru ceea ce am greșit față de Dumnezeu. Părinții Bisericii au numit zilele Sfântului și Marelui Post «preacinstite», spunând că în aceste preacinstite zile ale Postului Paștilor se cuvine ca fiecare dintre noi să aibă un moment profund de schimbare a vieții”.
„Fiecare dintre noi este chemat să-și schimbe viața”
Viața Sfintei Cuvioase Maria Egipteanca, alcătuită de Sfântul Ierarh Sofronie al Ierusalimului, este o paradigmă de îndreptare prin smerenie, răbdare și pocăință. „Fiecare dintre noi este chemat să-și schimbe viața și chiar dacă nu avem această experiență pe care a avut-o Cuvioasa Maria Egipteanca, de a petrece în pustiu vreme de 47 de ani, am putea găsi și noi măcar câteva lacrimi pe care să le aducem ca dar și ca dorință de întoarcere înaintea lui Dumnezeu în această perioadă. Dacă noi nu ne putem retrage 40 de zile în munți sau în locuri lipsite de viață, așa cum a fost cazul Cuviosului Zosima și al celorlalți călugări de la mănăstirile de pe Valea Iordanului, avem posibilitatea să ne retragem măcar câte un ceas în odaia noastră pentru a ne ruga cu toată inima. Marea dorință pe care o avem noi trebuie să fie cunoscută numai de Dumnezeu. Sfânta Maria Egipteanca ar fi putut alege ca loc de pocăință cetatea Alexandriei, acolo unde a și greșit mult, acolo unde a păcătuit, unde s-a depărtat de Dumnezeu. Dar a preferat un loc în care să vadă pocăința ei numai Dumnezeu. Ar fi putut să se pocăiască în ochii lumii, trăind frumos în același oraș în care a și greșit, dar a ales o cale pe care ne-o recomandă și nouă: pocăința se face nu de ochii lumii, nu pentru a fi lăudați de oameni, ci pentru a fi răsplătiți de Dumnezeu și pentru a primi daruri de la El în locul laudelor de la oameni”, a îndemnat PS Părinte Timotei Prahoveanul.
Conform sinaxarului Deniei de joi seara, Canonul cel Mare „îndeamnă tot sufletul să râvnească și să urmeze, după putere, toate faptele bune ale istoriei Vechiului și Noului Testament, să fugă de toate faptele rele și să alerge întotdeauna la Dumnezeu, prin pocăință, prin lacrimi și mărturisire și prin alte fapte bine plăcute lui Dumnezeu”.
Răspunsurile liturgice la strană au fost oferite de Grupul psaltic „Tronos” al Catedralei Patriarhale, condus de arhid. Mihail Bucă.
.jpg)
