Denia Canonului Mare la Catedrala Patriarhală

În bisericile din Patriarhia Română, luni, în a cincea săptămână a Sfântului și Marelui Post, 23 martie, a fost săvârșită Denia Canonului Mare. Momentul marchează începutul seriei de Utrenii cu rânduială liturgică aparte, specifice perioadei urcușului duhovnicesc spre slăvitul praznic al Învierii Domnului. La Catedrala Patriarhală din București, slujba a fost oficiată de Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi.

Cuvântul „denie” provine din slavonă și înseamnă priveghere. Aceste slujbe reprezintă, de fapt, utreniile de a doua zi care sunt săvârșite seara, în ajun. Anul acesta, pentru că miercuri în săptămâna a 5-a a Postului Mare, ziua în care ar fi trebuit să fie săvârșită Denia Canonului cel Mare, este prăznuită Buna Vestire, săvârșirea Deniei a fost devansată luni seara, în aceeași săptămână.

În cadrul slujbei, pe lângă citirea în întregime a Canonului cel Mare al Sfântului Andrei Criteanul, a fost lecturată și viața Sfintei Cuvioase Maria Egipteanca, scrisă de Sfântul Ierarh Sofronie, Patriarhul Ierusalimului. Răspunsurile la strană au fost oferite de membri ai Grupului psaltic „Tronos” al Catedralei Patriarhale.

La finalul slujbei, Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul a rostit un cuvânt de învățătură în care a explicat că durata mare a Canonului nu este o povară, ci o invitație de a depăși neputința ucenicilor care nu au putut veghea cu Mântuitorul în Grădina Ghetsimani: „Ce-am mai putea adăuga noi la frumusețea cuvintelor Sfântului Andrei Criteanul? Dacă în primele patru zile ale Sfântului și Marelui Post ne-am întâlnit cu fragmente din acest Canon, acum ne-am întâlnit cu el în integralitatea sa. Unii l-ar putea considera prea extins sau prea lung, dar dacă îl comparăm cu pocăința îndelungată, așa cum am ascultat în istorisirea din această seară a vieții Cuvioasei Maria Egipteanca, vom face diferența din care trebuie să învățăm. Observăm, sau ar trebui să observăm, că nici măcar un ceas nu putem priveghea împreună cu Domnul. Mântuitorul a spus acest cuvânt ucenicilor Săi atunci când se aflau în grădina din apropierea Ierusalimului, în Grădina Ghetsimani: «N-ați putut un ceas să privegheați cu Mine» (Matei 26, 40). Era aceasta o mâhnire a Mântuitorului, pentru că Mântuitorul nu are nevoie de astfel de gesturi, El care este slăvit de heruvimi, de serafimi, de îngeri și de arhangheli. Dar o astfel de rugăciune, chiar dacă uneori este mai lungă decât de obicei, ne aduce nouă, de fapt, bucurie și iertare”.

De asemenea, ierarhul a pus în lumină calitatea Sfântului Andrei Criteanul de mare imnograf și cinstitor al Maicii Domnului și al sfinților: „În ultima perioadă, o deosebită legătură se descoperă odată cu traducerile unei importante părți din scrierile Sfântului Andrei Criteanul, mai puțin cunoscute până acum. Aceste traduceri au legătură și cu sărbătoarea Maicii Domnului. Iată, în acest an, în situația calendaristică cu care ne întâlnim, Denia Canonului Sfântului Andrei Criteanul se săvârșește cu două zile mai devreme pentru a cinsti cum se cuvine sărbătoarea Bunei Vestiri. Dar e bine să nu uităm că Sfântul Andrei Criteanul nu este doar autorul acestui preafrumos și cuprinzător Canon de umilință, ci el s-a arătat și ca un mare cinstitor al Maicii Domnului. Cel puțin ca imnograf, cele mai importante canoane, unele dintre ele aflate în colecții aghiorite și traduse sau puse în lumină de Sfântul Nicodim Aghioritul la jumătatea veacului al XIX-lea, ni-l prezintă pe Sfântul Andrei Criteanul ca pe un mare cinstitor al Maicii Domnului. Tropare, canoane pentru cele opt glasuri, dar și pentru sărbătorile importante ale Maicii Domnului, inclusiv pentru sărbătoarea Zămislirii Maicii Domnului, ca să nu mai vorbim de cinstirea pe care o arată față de Sfinții Ioachim și Ana și față de mulți sfinți, unele dintre aceste canoane și tropare fiind izvorul pentru cinstirea de care ei s-au bucurat în Biserică. Operă uriașă, aproape nemaiîntâlnită între scriitorii acelei perioade, care ni-l arată pe Sfântul Andrei Criteanul ca pe un mare cinstitor al lucrării lui Dumnezeu și cinstitor al sfinților, în special al Preacuratei Născătoare de Dumnezeu”.

În cele din urmă, Preasfințitul Părinte Timotei a conchis prezentându-l pe Sfântul Andrei Criteanul drept un dascăl al pocăinței care ne pregătește simțirile pentru praznicul Învierii Domnului: „Cu siguranță, Sfântul Andrei Criteanul este un dascăl, un îndrumător, dar cred că este și prietenul apropiat al tuturor celor care în aceste zile, împreună cu rugăciunea lui, și-au îndreptat mintea și inima către Dumnezeu, cerând curățire. Sfântul Andrei Criteanul ne îndeamnă la pocăință, la lacrimi, iar cine reușește să aibă o asemenea stare va reuși să fie mai aproape de Dumnezeu în drumul acesta către ziua cea luminată a Învierii [...]. Sfântul Andrei Criteanul ne îndeamnă să ne curățim simțirile, să reușim ceea ce ne-a învățat cu mult timp înaintea lui și Sfântul Efrem Sirul, vorbind despre pocăință și despre lacrimi, și toți ceilalți care ne-au dat astfel de învățături, dorind ca întâlnirea cu Mântuitorul Iisus Hristos, Cel înviat din morți, să ne găsească pe toți schimbați”.

Următoarea Denie, în cadrul căreia va fi citit Acatistul Bunei Vestiri, va fi săvârșită vineri seara, 27 martie. Ulterior, șirul acestor slujbe speciale va fi reluat în Săptămâna Sfintelor Pătimiri, când Deniile vor fi oficiate zilnic, de duminică seara până vineri seara.