Preasfințitul Părinte Paisie Sinaitul, Episcop‑vicar patriarhal, s‑a aflat duminică, 22 decembrie 2024, în mijlocul credincioșilor parohiei bucureștene Udricani, unde a săvârșit Sfânta Liturghie.
Denia Prohodului Domnului la Catedrala Patriarhală
În Sfânta și Marea Vineri, în Biserica Ortodoxă a fost săvârșită ultima Denie din acest an, în cadrul căreia s-a cântat Prohodul Domnului, care amintește tainic de îngroparea sau punerea în mormânt a Domnului Hristos și pogorârea Sa la iad. La Catedrala Patriarhală din București, rânduiala specială care a cuprins slujba Utreniei Sâmbetei celei Mari a fost săvârșită de Preasfințitul Părinte Varlaam Ploieșteanul, Episcop-vicar patriarhal, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi, slujitori ai catedralei.
La Catedrala Patriarhală, Preasfințitul Părinte Varlaam Ploieșteanul, Episcop-vicar patriarhal, împreună cu slujitorii catedralei, a săvârșit vineri seara Denia Prohodului Domnului, care a cuprins cântări duioase de plângere pentru Mântuitorul Iisus Hristos, Cel ce de bunăvoie S-a jertfit pentru întregul neam omenesc.
În cuvântul de învățătură rostit, ierarhul a subliniat semnificațiile duhovnicești ale acestei slujbe. „Prohodul Domnului nostru Iisus Hristos este o îmbinare între teologhisire și poezie, conținând idei teologice de mare profunzime, acestea fiind exprimate prin intermediul poeziei, al metaforelor, al figurilor de stil, care fac acest text unul foarte drag sufletului cu adevărat creștin. De asemenea, Prohodul este deodată tânguire de îngropare a lui Hristos în jurul Epitafului, această icoană pe care o avem înaintea ochilor, și care reprezintă pregătirea și așezarea trupului Mântuitorului nostru Iisus Hristos în mormântul cel nou al lui Iosif din preajma locului în care Domnul a fost răstignit. Este o tânguire la care participă nu doar femeile mironosițe în frunte cu Preasfânta Sa Maică, nu numai cei doi farisei curajoși, membri ai sinedriului iudaic, Iosif și Nicodim, ci întregul cosmos, așa cum am auzit din cântările Prohodului”, a spus Preasfințitul Părinte Varlaam Ploieșteanul.
De asemenea, ierarhul a îndemnat să medităm asupra singurătății Mântuitorului și să ne rugăm în aceste zile cu recunoștință pentru Pătimirile pe care le-a suferit Domnul pentru noi. „Pe bună dreptate, afirmăm că suferim și suportăm cu greutate izolarea, singurătatea, imposibilitatea de a ne vizita părinții, frații, dar și durerea de a nu putea merge la biserică. Însă, avem în fața noastră această icoană a punerii în mormânt a Domnului, care are reprezentate pe ea doar șapte persoane. Atunci când ne gândim la suferința și la singurătatea noastră din aceste zile, să ne gândim la marea singurătate a Domnului în ultimele și cele mai grele clipe ale vieții Sale. (...) De aceea, prin rugăciune, prin meditație, prin multă tăcere care trebuie să marcheze ziua de mâine, ziua în care trupul Domnului se va odihni în sânul pământului până la slăvita Lui Înviere, cea de a treia zi, să fie jertfa pe care noi o putem aduce ca recunoștință pentru multa îndurare, pentru multa smerenie și pentru multa plecăciune a Domnului lăudată de oștile îngerești înspăimântate de moartea Lui pe cruce”, a spus Preasfinția Sa.
La finalul deniei, potrivit rânduielii, în glas de clopote, bătăi de toacă și cu făclii, Preasfințitul Părinte Varlaam Ploieșteanul împreună cu soborul slujitorilor au pornit în procesiune în jurul Catedralei Patriarhale cu Sfântul Epitaf, simbolizând ducerea către mormânt a Mântuitorului Hristos. În cadrul procesiunii s-au făcut patru opriri, în timpul cărora au fost rostite ectenii pentru ocrotirea poporului binecredincios.
După ce au intrat în catedrală, slujitorii au așezat Sfântul Epitaf pe Sfânta Masă, cântându-se troparul „Iosif cel cu bun chip…”.
Răspunsurile liturgice la strană au fost oferite de membri ai Grupului psaltic „Tronos” al Catedralei Patriarhale, condus de arhidiaconul protopsalt Mihail Bucă.
Denia Prohodului Domnului sau slujba Utreniei Sâmbetei celei Mari are un caracter funebru și cuprinde o serie de cântări împărțite în trei stări, bogate în simbolisme și înțelesuri. Această slujbă a fost tipărită pentru prima dată în ţara noastră în anul 1836 prin purtarea de grijă a Episcopului Chesarie al Buzăului.
Săptămâna Mare se încheie cu Sfânta şi Marea Sâmbătă, când se va oficia ultima Liturghie a Sfântului Vasile cel Mare din Postul Mare, unită cu Vecernia zilei de duminică.