Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Actualitate religioasă Știri Dimensiunea duhovnicească a sfintelor canoane

Dimensiunea duhovnicească a sfintelor canoane

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Știri
Un articol de: Ștefan Mărculeţ - 30 Septembrie 2012

La Editura Andreiana a Arhiepiscopiei Sibiului, Înalt Preasfinţitul Laurenţiu, Arhiepiscopul Sibiului şi Mitropolitul Ardealului, a binecuvântat cu bucurie realizarea unei colecţii canonice, în care sunt cuprinse restituiri, traduceri şi studii. În această serie a fost inclusă şi lucrarea prof. Lewis Patsavos, de la Institutul Holy Cross (SUA), referitoare la dimensiunea duhovnicească a sfintelor canoane.

Volumul "Valenţele duhovniceşti ale sfintelor canoane" apărut la Editura Andreiana, în traducere din limba engleză de Emanuel Tăvală, scoate în evidenţă dimensiunea duhovnicească a sfintelor canoane. Dreptul canonic este un element de bază al teologiei, prezentând legea bisericească şi tradiţia ei canonică. Prin aceste legi este reglementată viaţa internă a Bisericii ca şi instituţie vizibilă a acestei lumi, pe baza a ceea ce a fost rânduit de către Hristos şi Sfinţii Apostoli.

Biserica are o serie de reguli pe baza cărora şi-a desfăşurat activitatea de la început până în zilele noastre. Aspectele legate de tradiţia canonică a Bisericii Ortodoxe reprezintă subiectul primului capitol, unde se face o comparaţie între dreptul bisericesc şi cel de stat, dar se vorbeşte şi despre esenţa dreptului canonic, cu structura sa duhovnicească.

Sunt prezentate sursele dreptului canonic, iar autorul vorbeşte şi despre situaţia de după ultimul Sinod Ecumenic cu posibilitatea acceptării obiceiului unei Biserici locale ca şi lege spre binele duhovnicesc al membrilor Bisericii. Evoluţia şi dezvoltarea unui obicei local care dobândeşte forţa unei legi sunt ceea ce dă flexibilitate tradiţiei canonice a Bisericii. Legile locale sunt mijloace prin care tradiţia canonică a Bisericii universale se adaptează schimbărilor din anumite circumstanţe.

Un subiect interesant prezentat în primul capitol se referă la codificarea sfintelor canoane, prin prezentarea a două poziţii, pe de o parte a celor care susţin că o codificare unitară a legislaţiei bisericeşti ortodoxe este o imposibilitate şi pledează pentru o codificare a fiecărui canon în parte şi, pe de altă parte, a celor care susţin că un asemenea demers ar contraveni întru totul esenţei duhovniceşti a Ortodoxiei.

Din cauza criticilor ce se aduc sfintelor canoane, pe motiv că ar fi perimate, este analizat aici şi conceptul de iconomie şi folosirea sa în Biserica de azi, autorul subliniind care este semnificaţia acestui principiu în Biserică.

Sfintele canoane asigură libertatea

Capitolul al doilea al cărţii abordează problematica aplicării sfintelor canoane în misiunea Bisericii, ele fiind promovate ca răspuns la anumite nevoi pastorale, exprimând adevărul veşnic al Bisericii. Se explică faptul că sfintele canoane nu reprezintă expresia unui spirit legalist, care tinde să cuprindă totul în reguli şi să transforme viaţa Duhului la nişte norme juridice, ci ele sunt expresia grijii pastorale a Bisericii pentru mântuirea membrilor săi. Din această perspectivă, spune autorul, trebuie înţeleasă lipsa unei codificări a canoanelor în Biserica Ortodoxă. De aici, se ajunge la întrebarea dacă este posibilă negarea ordinii canonice din Biserică în numele libertăţii întru Hristos, concluzia autorului fiind că ordinea canonică nu poate să limiteze libertatea întru Hristos, ci poate cel mai bine să o asigure, pentru că libertatea întru Hristos constă în libertatea faţă de dragostea afectată de vicii şi faţă de subjugarea patimilor. Or, sfintele canoane sunt cele care ajută pe omul căzut să rămână în unitate şi în legătură armonioasă cu ceilalţi în Biserică. De aceea, atunci când se pune problema modificării sfintelor canoane, autorul subliniază cu tărie că ele sunt de neschimbat, în duhul lor, pentru că exprimă adevărul cel veşnic şi esenţa Bisericii. Dar, datorită caracterului lor pastoral, ele pot primi adăugiri şi modificări în litera şi forma lor, ţinându-se însă seama de anumite condiţii.

În ultimul capitol sunt prezentate câteva probleme pastorale ale tradiţiei canonice. Este analizată relaţia dintre membrii Bisericii, clerici şi laici, fiind prezentat principiul sinodalităţii în Biserică. Din punct de vedere pastoral şi din perspectiva dreptului canonic, este abordat şi caracterul terapeutic al epitimiilor date de Biserică prin slujitorii ei. Prof. Patsavos vorbeşte despre căile spre Împărăţie, şi anume căsătoria şi monahismul. În încheiere este oferită o listă a sfintelor canoane, o perspectivă utilă asupra corpusului canonic al Bisericii Ortodoxe.