„Din creaţiile lui Eminescu reiese evlavia acestuia“

Miercuri, 15 ianuarie 2014, la Catedrala mitropolitană din Iaşi, după oficierea Sfintei Liturghii, a fost săvârşită o slujbă de pomenire pentru Mihai Eminescu, cu ocazia împlinirii a 164 de ani de la naşterea sa. La slujba Parastasului a fost pomenit şi Teoctist al II-lea, mitropolitul Moldovei de la începutul secolului al XVI-lea.

Soborul de preoţi ce a oficiat slujba de pomenire de la Catedrala mitropolitană din Iaşi a fost format din pr. prof. univ. dr. Ion Vicovan, decanul Facultăţii de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae“ din Iaşi, arhim. Dosoftei Şcheul, mare eclesiarh al Catedralei mitropolitane din Iaşi, şi protos. Valerian Radu, slujitor la Catedrala mitropolitană din Iaşi. La final, personalitatea marelui poet a fost evocată de către părintele decan Ion Vicovan, care a vorbit şi despre legătura lui Eminescu cu Biserica şi credinţa noastră ortodoxă.

„În primul rând, Mihai Eminescu s-a născut într-o familie numeroasă, cu multă credinţă. Din partea rudelor mamei sale a avut mai multe persoane care au îmbrăţişat cinul monahal, anume verişoarele mamei sale, monahiile Olimpiada, Fevronia şi Safta, precum şi o verişoară, monahia Xenia Velisar. Patru dintre rudele apropiate ale poetului au intrat deci în cinul monahal. De asemenea, tot printre rudeniile lui Eminescu, de data aceasta de parte bărbătească, s-a numărat şi monahul Calinic, vieţuitor al mănăstirilor Neamţ şi Secu, precum şi părintele Iachint Iuraşcu, vieţuitor al Mănăstirii Coşula din Botoşani, apoi administrator al Seminarului Teologic «Veniamin Costachi». În al doilea rând, din creaţiile lui Eminescu reiese evlavia acestuia, îndeosebi către Maica Domnului, căreia i-a dedicat şi frumoasa poezie «Rugăciune». În al treilea rând, deşi marele poet a avut o viaţă zbuciumată, cu multe frământări şi căutări, nu a neglijat niciodată credinţa. Spun aceasta pentru că în anul 1886, în timpul în care Eminescu se afla bolnav la Mănăstirea Neamţ, la solicitarea sa expresă, a fost chemat un preot pentru a-l spovedi şi pentru  a-l împărtăşi. Preotul respectiv va consemna acest lucru în jurnalul propriu, subliniind că poetul era «limpede la minte» şi că şi-a exprimat căinţa pentru păcatele săvârşite, informaţie preluată şi transmisă ulterior de profesorul Paul Miron. De asemenea, Eminescu i-a mărturisit acestui preot duhovnic că doreşte să fie înmormântat undeva la malul mării, dar în apropierea unei mănăstiri de maici, ca să audă, ca la Mănăstirea Agafton, frumoasa cântare «Lumină lin㻓, a subliniat pr. prof. univ. dr. Ion Vicovan, în cuvântul rostit.

La slujba Parastasului de la Catedrala mitropolitană din Iaşi a fost pomenit şi Teoctist al II-lea, mitropolitul Moldovei de la începutul secolului al XVI-lea.