Volumul „Românii din Țara Făgărașului, participanți la Primul Război Mondial”, scris de prof. univ. dr. Vasile Tabără și de Radu Tabără, apărut la Editura „Andreiana” a Arhiepiscopiei Sibiului, a
18 Apr, 2024
Din nou despre viitorul cărţii
În articolul pe care îl publicam în ziarul "Lumina" (miercuri, 27 octombrie) despre Colocviile "Scrisul românesc" ce au avut anul acesta ca temă "Viitorul cărţii" aminteam opinia unui invitat ce argumenta faptul că nu se poate vorbi de o dispariţie totală a cărţii deoarece nu se poate închipui dispariţia ei din Biserică. Articolul nostru a primit unele comentarii care aminteau de dorinţa mai veche a anumitor tineri de a pune toate cărţile sfinte pe diferite surse de memorie (e-book etc.) ce vor înlocui, în timp, cărţile "învechite" şi "rupte" din biserici. La început, informaţia ni s-a părut de neluat în seamă dacă acum câteva zile nu o auzeam din nou. Şi la fel de încrezători erau cei ce credeau într-un astfel de viitor "luminos".
Dacă viitorul cărţii în forma în care o cunoaştem noi ("cartea ce foşneşte", cartea-obiect ş.a.) pare să fie pus sub semnul întrebării, cartea de cult (şi toată cartea religioasă) are un alt drum de urmat. "Înnoiri" de tot felul s-au propus mereu Bisericii, considerându-se că aceasta este "învechită" şi că nu se mai poate adresa omului acestui secol ce a "evoluat" pe toate palierele, comparativ cu omul secolelor trecute. Realitatea a fost şi este însă alta: nu Biserica se schimbă după cum doreşte societatea, ci lumea se schimbă după chipul Bisericii, deoarece Hristos, Capul său, este acelaşi până la sfârşitul veacurilor. Mesajul Bisericii este neschimbat pentru toate timpurile şi pentru toţi oamenii şi nu se modifică în funcţie de dorinţele fiecăruia. Nu ne putem închipui cum ar arăta o biserică fără cărţi de cult (şi fără religia aşa cum o ştim noi), dar ne putem închipui (şi cutremura!) cum va arăta lumea fără mesajul Domnului pus în cărţile pe care le răsfoim ori de câte ori intrăm într-un lăcaş de închinare (pentru a nu mai aminti de valoarea primelor cărţi bisericeşti tipărite). Vremurile vor trece şi mode "culturale" vor mai fi (însă nu mereu ceea ce este nou este şi cultural, aşa cum surplusul de informaţie nu înseamnă automat un plus de cultură). Însă cartea "învechită" va fi mereu acolo unde îi este locul… în Biserică.
