În articolul pe care îl publicam în ziarul "Lumina" (miercuri, 27 octombrie) despre Colocviile "Scrisul românesc" ce au avut anul acesta ca temă "Viitorul cărţii" aminteam opinia unui invitat ce argumenta faptul că nu se poate vorbi de o dispariţie totală a cărţii deoarece nu se poate închipui dispariţia ei din Biserică. Articolul nostru a primit unele comentarii care aminteau de dorinţa mai veche a anumitor tineri de a pune toate cărţile sfinte pe diferite surse de memorie (e-book etc.) ce vor înlocui, în timp, cărţile "învechite" şi "rupte" din biserici. La început, informaţia ni s-a părut de neluat în seamă dacă acum câteva zile nu o auzeam din nou. Şi la fel de încrezători erau cei ce credeau într-un astfel de viitor "luminos".
Dacă viitorul cărţii în forma în care o cunoaştem noi ("cartea ce foşneşte", cartea-obiect ş.a.) pare să fie pus sub semnul întrebării, cartea de cult (şi toată cartea religioasă) are un alt drum de urmat. "Înnoiri" de tot felul s-au propus mereu Bisericii, considerându-se că aceasta este "învechită" şi că nu se mai poate adresa omului acestui secol ce a "evoluat" pe toate palierele, comparativ cu omul secolelor trecute. Realitatea a fost şi este însă alta: nu Biserica se schimbă după cum doreşte societatea, ci lumea se schimbă după chipul Bisericii, deoarece Hristos, Capul său, este acelaşi până la sfârşitul veacurilor. Mesajul Bisericii este neschimbat pentru toate timpurile şi pentru toţi oamenii şi nu se modifică în funcţie de dorinţele fiecăruia. Nu ne putem închipui cum ar arăta o biserică fără cărţi de cult (şi fără religia aşa cum o ştim noi), dar ne putem închipui (şi cutremura!) cum va arăta lumea fără mesajul Domnului pus în cărţile pe care le răsfoim ori de câte ori intrăm într-un lăcaş de închinare (pentru a nu mai aminti de valoarea primelor cărţi bisericeşti tipărite). Vremurile vor trece şi mode "culturale" vor mai fi (însă nu mereu ceea ce este nou este şi cultural, aşa cum surplusul de informaţie nu înseamnă automat un plus de cultură). Însă cartea "învechită" va fi mereu acolo unde îi este locul… în Biserică.Duminică, 3 noiembrie, Preasfințitul Părinte Emilian Crișanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Aradului, a săvârşit Sfânta Liturghie în Parohia Olari, Protopopiatul Arad, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi, se arată pe site-ul arhiepiscopiaaradului.ro.
În ziua de luni, 4 noiembrie 2024, Preasfințitul Părinte Varlaam Ploieșteanul, Episcop-vicar patriarhal și secretarul Sfântului Sinod, l-a primit în vizită, la Palatul Patriarhiei, pe Excelența Sa Domnul Rami Teplitskiy, viceambasadorul statului Israel la București.
Biserica „Înălțarea Domnului” din Dorobanțu, Protoieria Babadag, județul Tulcea, s-a aflat duminică, 3 noiembrie, în zi de sărbătoare prilejuită de prezența în mijlocul credincioșilor a Preasfințitului Părinte Visarion, Episcopul Tulcii, care a săvârșit Sfânta Liturghie.
Înaltpreasfințitul Părinte Timotei, Arhiepiscopul Aradului, a poposit duminică, 3 noiembrie, în Parohia Moțiori, Protopopiatul Ineu, județul Arad, unde a săvârșit slujba de binecuvântare a lucrărilor de restaurare și înnoire săvârșite în ultima perioadă la biserica parohială și de sfințire a noii capele morturare edificate în curtea sfântului lăcaș.
.jpg)
Duminica a 25-a după Rusalii (Pilda samarineanului milostiv) Luca 10, 25-37 În vremea aceea a venit la Iisus un învăţător de lege, ispitindu-L şi zicând: Învăţătorule, ce să fac ca să moştenesc viaţa
„Zis-a Domnul: Nu judecați și nu veți fi judecați; nu osândiți și nu veți fi osândiți; iertați și veți fi iertați; dați și vi se va da; turna-vor în sânul vostru o măsură bună, îndesată,
Fraților, nu în zadar am alergat, nici în zadar m-am ostenit. Și, chiar dacă mi-aș vărsa sângele pentru jertfa și slujirea credinței voastre, mă bucur și vă fericesc pe voi pe toți. Asemenea și voi
Sfinţii Mucenici Galaction şi Epistimia au trăit pe vremea împăratului Deciu (249-251), în cetatea Emesa din Fenicia. Părinţii lui Galaction erau păgâni şi au învăţat dreapta credinţă de la un monah,
Sfântul Simeon Metafrastul, Parafrază în 150 de capete, 119-121, în Filocalia (2001), vol. 5, p. 338 „Aceasta înseamnă a ne curăți pe noi înșine de toată întinăciunea trupului și a duhului (II
Una din constatările devenite clasice în limbajul curent vorbește despre un Occident decadent și secularizat. Fără a intra în comparații statistice sau chiar sterile - în comparație cu cine?, raportat la ce
Harul lui Dumnezeu continuă să lucreze în lume și în zilele noastre, dovedind că Biserica rămâne „laborator al Învierii” și „spital duhovnicesc”. Așa cum în primele secole au strălucit Sfinții
Creștinismul reprezintă baza culturii şi civilizaţiei româneşti. El este elementul esenţial al identităţii noastre. România nu poate fi separată de sensul existenței sale ca naţiune creştină. Conservarea
