Preasfințitul Părinte Ieronim, Episcopul Daciei Felix, a fost prezent duminică în Parohia românească „Sfântul Mare Mucenic Dimitrie” din orașul Panciova, Serbia. Credincioșii ortodocși români din această
Direcţia Silvică şi Prefectura Neamţ refuză să pună în aplicare o sentinţă judecătorească executorie, definitivă şi irevocabilă
Mănăstirea Neamţ a făcut demersurile necesare pentru retrocedarea unor proprietăţi confiscate în timpul regimului comunist şi a câştigat procesul prin care obligă Direcţia Silvică Neamţ să delimiteze şi să pună la dispoziţia Primăriei comunei Vânători-Neamţ suprafaţa de 4.478,74 ha teren cu vegetaţie forestieră şi clădirile aferente. Direcţia Silvică Neamţ şi Prefectura judeţului Neamţ au dat Mănăstirea Neamţ în judecată, făcând presiuni asupra justiţiei pentru a anula această hotărâre. Conducerea mănăstirii a făcut cunoscută această situaţie şi autorităţilor de stat ale României, inclusiv preşedintelui României, Traian Băsescu, şi premierului Călin Popescu-Tăriceanu.
Mănăstirea Neamţ, cea mai mare şi mai importantă vatră de spiritualitate şi cultură naţională, a fost înzestrată încă de la întemeierea sa de către voievozii ctitori Petru Muşat, Alexandru cel Bun şi Sfântul Voievod Ştefan cel Mare, cu diferite domenii funciare, atât pentru rugăciunea şi veşnica lor pomenire, cât şi pentru întreţinerea călugărilor, după cum reiese din hrisoavele de danie. Aceste domenii, constând în terenuri agricole, păduri, vii, iazuri cu peşte, mori etc., au fost în proprietatea mănăstirii până la venirea la cârma ţării a regimului comunist, când au fost confiscate, neluându-se în seamă dorinţa voievozilor ctitori. Conform Legii nr. 247/2005, Mănăstirea Neamţ a făcut demersurile necesare pentru retrocedarea acestor proprietăţi către mănăstire. S-a urmat calea legală, dar cererea privind suprafaţa de 4.478,74 ha teren cu vegetaţie forestieră a fost respinsă de Comisia Judeţeană (preşedinte, prefect Toader Mocanu). Prin sectorul juridic al Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, reprezentat de pr. jurist Constantin Grigore, prin Sentinţa Civilă nr. 23/09.01.2007, a Judecătoriei Târgu Neamţ, Mănăstirea Neamţ a câştigat procesul prin care obligă Direcţia Silvică Neamţ să delimiteze şi să pună la dispoziţia Primăriei comunei Vânători-Neamţ suprafaţa de 4.478,74 ha teren cu vegetaţie forestieră şi clădirile aferente. Justiţia i-a retrocedat mănăstirii aceste proprietăţi În urma Sentinţei Civile nr. 23/09.01.2007 dată în favoarea Mănăstirii Neamţ, Direcţia Silvică Neamţ, prin director ing. Ovidiu Mărcuţianu, director tehnic Mircea Gorghiu şi şef Ocolul Silvic Tg. Neamţ, Traian Humulescu, împreună cu Prefectura judeţului Neamţ au dat Mănăstirea Neamţ în judecată, făcând presiuni, prin 40 de procese, asupra justiţiei pentru a anula această hotărâre. Această tergiversare a aplicării unei sentinţe judecătoreşti definitive şi irevocabile nu este în acord cu normele şi principiile europene însuşite de Guvernul României, privind retrocedarea proprietăţilor, precum şi respectarea dreptului de proprietate privată. Dacă Mănăstirii Neamţ, prin justiţie, i s-au retrocedat aceste proprietăţi, de ce într-un stat de drept Direcţia Silvică şi Prefectura, fiind instituţii ale statului, luptă cu înverşunare împotriva Bisericii, refuzând să pună în aplicare o sentinţă judecătorească executorie, definitivă şi irevocabilă? Aceste proprietăţi au fost lăsate în proprietatea Mănăstirii Neamţ şi în urma secularizării din timpul lui Alexandru Ioan Cuza, iar statul comunist, printr-o notă telefonică, în data de 30 martie 1948, le-a confiscat. Acum, în plină libertate, când Biserica are nevoie să-şi desfăşoare activitatea şi având în vedere rolul ei pedagogic, misionar şi social-caritativ, aceste proprietăţi se administrează în mod unitar şi solidar, în beneficiul atât al mănăstirilor, schiturilor, parohiilor, cât şi al unor centre sociale din Mitropolia Moldovei şi Bucovinei. Această luptă înverşunată a autorităţilor judeţului Neamţ împotriva Mănăstirii Neamţ, Agapia şi Văratic, dar şi procesele în care sunt târâte mănăstirile îi împiedică pe călugări în exercitarea rolului de a se ruga în biserică, aceştia fiind nevoiţi să meargă şi cinci zile pe săptămână la procese.