„Domnul lucrează prin cei cărora le-a schimbat viața”

În Duminica a 5-a după Rusalii, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a rostit un cuvânt de învăță­tură în Paraclisul istoric „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” al Reședinței Patriarhale. Preafericirea Sa a arătat că, în esență, mesajul Evangheliei duminicale este acela că bunătatea lui Hristos îi eliberează pe oameni de răutatea demonilor.

În cadrul Sfintei Liturghii săvârșite în această duminică a fost citit un pasaj din Evanghelia după Matei (8, 28-34; 9, 1) ce relatează minunea vindecării celor doi demo­nizați din ținutul Gadarei. În cuvântul său, Patriarhul României a vorbit mai întâi despre starea deplorabilă în care cei doi oameni întâlniți de Domnul se aflau sub stăpânirea demonilor, remarcând totodată iubirea milostivă cu care Mântuitorul S-a îndreptat spre ei din proprie inițiativă: „Acești doi demo­nizați erau foarte furioși și violenți, Evanghelia numindu-i cumpliți. Ei locuiau în morminte, nu printre oameni, fiind consi­derați morți din punct de vedere spiritual. Cei doi nu mai făceau parte din comunitate, care se temea de ei. Când Iisus Se apropie de acești oameni, demonii din ei cunosc și mărturisesc dumnezeirea Lui. Aceste duhuri nu mărturisesc doar că Iisus este Fiul lui Dumnezeu, ci și că este Judecătorul lumii, Care la sfârșitul veacurilor îi va judeca pe toți viii și morții. Această venire a Lui în ținutul Gadarenilor, apropiin­du-Se de cei doi demonizați, părea a fi o judecată înainte de Judecata de Apoi. Era o prezență chinuitoare pentru demonii aflați în acești doi oameni. Nimeni nu L-a invitat pe Iisus acolo, ci El, din proprie inițiativă, a mers în ținu­tul Gadarei pentru că acolo era, în acești doi oameni posedați de demoni, umanitatea cea mai chinuită și umilită. Demonii puseseră stăpânire pe cei doi și foloseau vocile și trupurile lor pentru a-i înfricoșa pe trecători. Așadar, Iisus Mântuitorul merge acolo cu un scop precis: eliberarea de demoni a celor doi oameni chinuiți. Această situație dramatică, tristă, arată că Mântuitorul Iisus Hristos cunoaște suferința fiecărui om și, în același timp, dorește să-i elibereze pe oameni de stăpânirea diavolului. Diavolul sau demonii, în general, sunt considerați în Sfânta Scriptură și în scrierile Sfinților Părinți ai Bisericii ca fiind vrăj­mași și ucigași ai omului. În mod surprinzător, acești demoni se simt chinuiți de prezența lui Hristos, deși Acesta nu îi ceartă, nu îi bate și nu îi amenință. Simpla Sa prezență, sfințenia și bunătatea Lui îi chinuiau întrucât ele contrastau cu necurăția și cu răutatea demonilor. Cel Sfânt îi chinuia pe cei care erau plini de necurăție, răutate, fățărnicie și mândrie”.

„Puterea demonilor asupra oamenilor este limitată”

Părintele Patriarh a detaliat în continuare minunea alungării demonilor din cei doi oameni pe care îi chinuiau: „Înțelegând demonii că Iisus a venit să îi alunge, I-au cerut să le permită să intre în turma de porci. Sfântul Evanghelist Marcu, vorbind despre aceeași întâmplare, precizează și că turma de porci număra aproximativ 2.000 de animale. Mântuitorul le îngăduie demonilor să intre în porcii care, îndată, s-au aruncat în mare și s-au înecat. Vedem că Domnul îngăduie această cerere nu pentru că ar fi ascultat de demoni, ci pentru a arăta că puterea demonilor asupra oamenilor este limitată și că ei nu au nici asupra porcilor putere dacă nu le-ar fi îngăduit Iisus acest lucru. Pe de altă parte, Iisus vrea să arate că El a venit mai întâi să arate că valoarea sufletului omului este incomparabil mai mare decât toate bunurile materiale. De aceea, Sfântul Ioan Gură de Aur spune: «Hristos a făcut lucrul acesta nu pentru a da ascultare demonilor, ci pentru a rândui multe. Întâi, să învețe pe cei izbăviți de tiranii aceia cumpliți cât de multă vătămare le aduceau acești dușmani. Apoi, ca să cunoască toți că demonii nici în porci nu îndrăznesc să intre dacă Hristos nu le-ar îngădui. În al treilea rând, ca să se știe că demonii ar fi făcut oamenilor acelora mai mult rău decât porcilor dacă, în marea lor nenorocire, nu s-ar fi bucurat de purtarea de grijă a lui Dumnezeu». Tot Sfântul Ioan mai spune că Domnul a îngăduit să intre în turma de porci ca să afle și locuitorii ținuturilor acelora puterea Lui. Vedem că Mântuitorul, deodată cu eliberarea oamenilor de stăpânirea demonilor îi ceartă pe locuitorii din ținutul Gadarei, în mod indirect, printr-o pagubă materială. Ei creșteau porci nu pentru consum, fiindcă Legea lui Moise nu le permitea, ci pentru comerț. Prin această pagubă, gadarenii sunt mustrați pentru că se ocupau prea mult de cele materiale și prea puțin de comuniunea cu Dumnezeu și de grija față de aproapele”.

„Spune cât bine ți-a făcut ție Dumnezeu”

În încheiere, Întâistătătorul Bisericii noastre a evidențiat rolul de propovăduitori care le-a revenit celor doi oameni după vindecarea lor: „Mântuitorul Hristos vorbește și prin ceea ce face, nu doar prin ceea ce spune. Când au aflat ce s-a întâmplat cu turma de porci, locuitorii de acolo I-au cerut lui Iisus să plece, iar El nu le-a spus nimic, ci a intrat în corabie și a plecat. Nu i-a învățat nimic prin cuvânt, ci doar prin fapta săvârșită, urmând ca cei care au fost vindecați să le vorbească despre Iisus. În Evanghelia după Luca, demonizatul eliberat de Iisus I-a cerut să îl ia cu El, pentru a deveni ucenic și misionar al Lui. Dar Domnul i-a spus să rămână acolo unde îl cunoaște lumea, zicându-i: «Spune cât bine ți-a făcut ție Dumnezeu» (8, 39). Dacă ar fi mers cu Iisus, oamenii nu l-ar fi știut, dar aici, pentru locuitorii ținutului care l-au cunoscut când era posedat și pe care acum îl văd vindecat, cu mintea întreagă și luminos la chip, el devine un martor și un misionar al lui Hristos prin însuși felul său de a fi după vindecare. Hristos Domnul lucrează adesea prin cei pe care i-a vindecat și cărora le-a schimbat viața”, a concluzionat Preafericirea Sa.