Dor nesfârşit de părintele Constantin Mihoc

Părintele profesor Constantin Mihoc a fost pomenit duminică, 31 iulie, în biserica Parohiei "Sfântul Mare Mucenic Gheorghe" din localitatea nemţeană Cuejdi, Protopopiatul Piatra Neamţ. După Sfânta Liturghie şi slujba Parastasului, credincioşii s-au putut împărtăşi din nou din cuvintele părintelui Constantin, vizionând un interviu acordat cu câţiva ani în urmă în cadrul unei emisiuni Trinitas TV.

Pe 4 august se împlinesc doi ani de când părintele profesor Constantin Mihoc a plecat la Domnul, lăsând un mare gol în sufletele celor dragi, dar şi un strop de nădejde. Mucenicescul sfârşit i-a încredinţat pe toţi cei care l-au cunoscut şi l-au iubit că, de sub zidurile care s-au surpat peste el, s-a înălţat la cer un nou rugător înaintea lui Dumnezeu. După mărturiile celor care i-au fost în preajmă cu câteva zile înainte de moarte, părintele Constantin Mihoc se pregătea tainic de întâlnirea cu Domnul, mărturisind celor apropiaţi: "Nu mă mai satur de cântat: Hristos a înviat!". Fredona permanent imnul pascal şi radia de lumină. Dragostea faţă de Biserică şi dorinţa entuziastă de a le oferi credincioşilor români din Berlin un lăcaş de închinare l-au făcut să se alăture echipei de muncitori care pregăteau şantierul pentru biserica ce urma să se ridice. Surparea unui zid l-a surprins, împreună cu un enoriaş al lui, pe nume Nicolae, îngropându-i sub dărâmături. Durerea s-a lăsat peste inimile tuturor celor care l-au cunoscut, iar în timpul ce a trecut până la aşezarea lui în mormântul de lângă biserica din satul natal, lacrimile s-au însoţit cu rugăciunile neîncetate. Mulţi au întrezărit în jertfa sa pe locul viitoarei biserici a românilor din Berlin împlinirea tradiţiei vechilor creştini de a construi biserici pe locul martiriului sfinţilor mucenici, cărora creştinii le cântă astăzi "Pe voi pământul nu v-a acoperit, ci cerul v-a primit!". Dumnezeu, în înţelepciunea Sa neştiută, a vrut această jertfă, l-a vrut alături de El.

Astăzi, după doi ani de când se află în bucuria Domnului, cei dragi şi sutele de credincioşi care l-au avut ca părinte duhovnicesc nu l-au uitat. Îl poartă încă în inimi şi se adună în fiecare an pentru a se ruga pentru sufletul lui. În biserica Parohiei "Sfântul Mare Mucenic Gheorghe" din localitatea nemţeană Cuejdi, unul din locurile sale de suflet, s-au întâlnit duminică în rugăciune prieteni şi colegi ai părintelui Constantin, membri ai familiei sale şi credincioşi care l-au cunoscut. Sfânta Liturghie şi slujba Parastasului au fost săvârşite de către un sobor de preoţi, între care părintele profesor Ioan Mihoc, fratele părintelui Constantin şi directorul Seminarului Teologic "Veniamin Costachi" de la Mănăstirea Neamţ, părintele Constantin Cojocaru, dirigintele din seminar al părintelui, părintele paroh Florin Gheorghe Sfarghie şi părintele Ioan Petraru, unii dintre cei mai apropiaţi prieteni ai regretatului slujitor. "Între anii 1979 şi 1982, când era elev la Seminarul Teologic de la Mănăstirea Neamţ, i-am fost diriginte. Bunul Dumnezeu a rânduit să slujesc de mai multe ori Sfânta Liturghie aici, la Cuejdi, unde părintele Constantin venea cu mare dragoste la colegul său, părintele Florin Sfarghie, şi era bine primit şi iubit de oamenii din acest sat. Am slujit timp de o lună, cu ani în urmă, la Berlin, unde părintele Constantin era paroh. Am gustat şi eu atunci din râvna parohiilor misionare de peste graniţă. Am fost împreună şi ne-am spovedit la IPS Mitropolit Serafim şi am săvârşit apoi împreună Sfânta Liturghie. Pe parcursul scurtei sale vieţi, am avut cu părintele Constantin legături sufleteşti deosebite. Azi, după doi ani de la plecarea sa la Domnul, adaug şi eu o smerită rugăciune şi o pioasă lacrimă la pomenirea sa", ne-a spus părintele profesor Constantin Cojocaru.

"Vedeam în el un înger cu faţa senină"

Cu acelaşi chip luminos a rămas şi în inimile credincioşilor din satul Cuejdi, care îl primeau ca pe un al doilea părinte duhovnicesc. "Părintele Constantin Mihoc a fost un mare duhovnic şi un adevărat îndrumător al creştinilor. Era un om modest, blând şi statornic în credinţă, dar mai presus de orice era un model demn de urmat. L-am cunoscut la biserica din satul Cuejdi, participând la Sfânta Liturghie şi la Taina Sfântului Maslu, săvârşite împreună cu părintele paroh. De fiecare dată când săvârşea Sfânta Liturghie, aduna în biserică un număr mare de credincioşi, nerăbdători să asculte cuvintele lui de suflet. În urma fiecărei predici plecam cu dorinţa de a deveni un om mai bun", ne-a mărturisit Ecaterina Toma. "L-am cunoscut pe părintele Constantin ca pe un adevărat părinte care, cu zâmbetul lui blând şi vocea caldă, ne îndemna la ascultare. Vedeam în el un înger cu faţa senină, care în predicile sale învăţa cu multă înţelepciune şi blândeţe. Împreună cu părintele Florin, îl aşteptam cu multă dragoste. Era foarte bucuros când ajungea la biserica satului Cuejdi şi ne spunea atunci când ne vedea: "Îmi era dor de voi!" Ne vorbea despre credinţă, bunătate şi răbdare. Regretăm plecarea lui dintre noi. A fost, este şi va fi mereu în inimile noastre", ne-a spus Mărioara Afloarei. (Gheorghe-Cristian Popa, Mihai Sfarghie)