Două mănăstiri îşi vor cinsti ocrotitorii

Mai multe biserici şi mănăstiri din Mitropolia Olteniei îşi vor serba hramul în Duminica de dinaintea Înălţării Sfintei Cruci. Între acestea se numără mănăstirile Logreşti, din Arhiepiscopia Craiovei, judeţul Dolj, şi "Sfânta Ana", din Orşova, judeţul Mehedinţi.

Viaţa monahală din Arhiepiscopia Craiovei se pregăteşte de sărbătoare. În prima Duminică de dinaintea praznicului Înălţării Sfintei Cruci, când în calendarul Bisericii noastre sunt pomeniţi Sfinţii Ioachim şi Ana, biserica Mănăstirii Logreşti, judeţul Dolj, va fi resfinţită. Slujba va fi oficiată de Înalt Preasfinţitul Irineu, Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi.

Lucrările de refacere a sfântului lăcaş de închinare au durat patru ani de zile, iar fondurile băneşti necesare reparaţiilor au fost asigurate de Ministerul Culturii şi Cultelor, Consiliul Judeţean Gorj, Primăria şi Consiliul Local Târgu-Logreşti, aşa cum a precizat monahia Fevronia Nuţă, stareţa Mănăstirii Logreşti. Au fost realizate lucrări de restaurare a picturii din interiorul bisericii, reparaţii la hidroizolaţia bisericii, precum şi schimbarea pardoselii şi a acoperişului vechi al bisericii cu unul nou din tablă de alamă.

Ctitoria unui preot de mir

Mănăstirea Logreşti este aşezată în partea dreaptă a râului Amaradia, la distanţă de 1 km de această apă, în marginea pădurii, într-o pitorească vale din comuna Târgu-Logreşti din judeţul Gorj. Este ctitoria preotului Ion Tăndănescu, stareţ al sfântului aşezământ în perioada 1769-1772, cel care înainte de a ajunge la mănăstire a fost preot mirean în satul vecin Frunza, fost Tăndăleşti. De altfel, Ion Tăndănescu, devenit ulterior ieromonah cu numele Iosif, este considerat unul dintre principalii ctitori ai aşezământului şi cel care l-a închinat ca metoh al Episcopiei de Râmnic. Un alt ctitor, Costache Padina, face în anul 1785 un nou act de închinare a ctitoriei sale către Episcopia Râmnicului. Ambele acte se găsesc în "Condica Episcopiei Râmnicului" şi au fost publicate în Istoricul Eparhiei Râmnicului în anul 1906.

Închinată Sfinţilor Ioachim şi Ana

După secularizarea averilor mănăstireşti, sfântul lăcaş a fost cu totul părăsit şi abia între 1911 şi 1914 a fost restaurat de proprietarii moşiei Logreşti, Tănăsache şi Elena Dumirescu Negrea. Tot atunci s-a construit şi un mic paraclis pe dâmbul spre vest, în dreptul bisericii, paraclis care a fost demolat ulterior din motive necunoscute. Primul Război Mondial a împiedicat deschiderea schitului. În anul 1932, la îndemnul mitropolitului Nifon Criveanu, au început lucrările de restaurare a centrului monahal, pe cheltuiala doamnei Magdalena Mihail Săvoiu şi a altor buni creştini. La 17 noiembrie 1940, biserica a fost resfinţită, aşezându-se atunci şi hramul actual "Sfinţii şi Drepţii Părinţi Ioachim şi Ana".

Viaţa monahală după '89

Abia după Revoluţia din decembrie 1989, la iniţiativa vrednicului de pomenire Nestor Vornicescu, mitropolitul Olteniei, s-a reluat viaţa monahală la Logreşti, prin venirea unor măicuţe din obştea Mănăstirii Polovragi. Vreme de doi ani de zile Schitul Logreşti a aparţinut de Mănăstirea Polovragi. Din 1992 aşezământul a redevenit mănăstire de sine stătătoare.

În prezent, obştea Mănăstirii Logreşti numără 16 vieţuitoare, aflate sub conducerea stareţei Fevronia Nuţă. În biserica mănăstirii se fac zilnic cele şapte laude bisericeşti şi Sfânta Liturghie. De un alb strălucitor şi îmbrăcat în straie de sărbătoare, cinstitul lăcaş de închinare aşteaptă credincioşii la slujba de resfinţire de mâine, 9 septembrie.

Mănăstirea "Sfânta Ana", ctitoria de pe Dealul Moşului

Aşezată pe coama "Dealului Moşului" ce domină Orşova şi împrejurimile sale, de unde privitorul poate admira pitorescul golfului Cerna cu potcoava noului oraş ce se ridică în jurul malurilor sale, dar şi o parte a imensului lac de acumulare până la "Porţile de Fier" ale bătrânei Dunări, Mănăstirea "Sfânta Ana" ţine să amintească celor ce-i trec pragul că aceste locuri sunt încărcate de istorie şi că aici a reînviat viaţa monahală, cu îndemnul sacru al vieţii moral-creştine.

Construcţia mănăstirii s-a desfăşurat între anii 1936 şi 1939, după un proiect al arhitectului bucureştean Ştefan Peterneli, execuţia lucrărilor fiind condusă de inginerul Gheorghe Betelevici.

Odată încheiate lucrările, mănăstirea trebuia târnosită, cu hramul "Sfânta Ana", după numele mamei ctitorului Pamfil Şeicaru şi introdusă în circuitul monahal ca aşezământ de maici. Din păcate, episcopul Vasile Lăzărescu, viitorul mitropolit al Banatului, a refuzat târnosirea, motivându-şi opoziţia prin aceea că lucrările de construcţie nu au fost precedate de acordul episcopiei. În acest fel, sfinţirea mănăstirii a fost mult întârziată datorită izbucnirii celui de-al Doilea Război Mondial. Situaţia a rămas fără schimbare odată cu instaurarea regimului comunist. Slujba de sfinţire a avut loc abia la data de 2 decembrie 1990, fiind oficiată de Preasfinţitul Damaschin Severineanul, fost episcop-vicar al Mitropoliei Olteniei. (Cătălin Cernătescu, Marius Stochiţoiu)