„Duhovnicul sfătuieşte, dar Dumnezeu vindecă“

Ieri, în Reşedinţa patriarhală, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a hirotesit întru duhovnic 15 preoţi din Arhiepiscopia Bucureştilor. La final, Preafericirea Sa le-a vorbit despre însemnătatea părintelui duhovnicesc, iar apoi le-a oferit câte un dar.

Patru ieromonahi de la Catedrala patriarhală şi mănăstirile Antim, Cernica, Căldăruşani şi 11 preoţi din protoieriile eparhiei au fost hirotesiţi duhovnici de către Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române. După slujba de hirotesie, Întâistătătorul Bisericii noastre a vorbit despre necesitatea şi importanţa duhovnicului. "Avem mare nevoie de duhovnici care să fie luminători ai poporului. Părintele duhovnicesc este cel care ajută pe credincioşi să crească duhovniceşte, după cum un părinte după trup ajută pe copii să crească biologic şi, în acelaşi timp, din punct de vedere educaţional. Este nevoie de duhovnici care să asculte cu răbdare şi să sfătuiască cu multă înţelepciune pe credincioşii care vin la Sfânta Taină a Spovedaniei să-şi mărturisească păcatele, să primească iertarea, dar şi îndrumarea spre înnoirea vieţii. Duhovnicul nu este o maşină de dezlegare de păcate, ci este un doctor al sufletelor, un om care este interesat nu numai de iertarea păcatelor, ci şi de eliberarea de păcate, în sensul de înnoire a vieţii. Iertarea desăvârşită a păcatelor se vede ca rodire a iertării, în sensul că oamenii nu mai săvârşesc păcatele pe care le-au mărturisit şi li s-au iertat. Dacă rodeşte în timp, iertarea de păcate, spune Sfântul Vasile cel Mare, devine o iertare aducătoare de virtuţi, în înţelesul că în locul păcatelor cresc virtuţile şi atunci iertarea este una înfloritoare, nu este o iertare de tip juridic sau mecanic. Este vorba de înlocuirea păcatului cu virtutea. Cineva care suferă de păcatul lăcomiei devine un om darnic. Iertarea pentru lăcomie se transformă într-o virtute şi din om lacom şi zgârcit devine om generos", a subliniat Preafericirea Sa.

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a precizat că rostul spovedaniei nu este doar iertarea păcatelor, ci şi creşterea duhovnicească în virtute, lucru care face deosebirea dintre un tribunal şi scaunul părintelui duhovnic. Duhovnicul nu trebuie să se ghideze după opinii personale pentru că aceste orientări sunt semnul unui orgoliu ascuns, uneori chiar vădit.

"Slujba de părinte duhovnicesc înseamnă şi o milostivire, dar şi o lucrare de ajutorare a celui care doreşte să se ridice şi să-şi înnoiască viaţa. Trebuie ca duhovnicul să-l sfătuiască pe baza Sfintei Scripturi şi a Sfinţilor Părinţi pe cel care se pocăieşte ca să se îndrepte, dar şi ca să evite păcatul şi să cultive virtuţile. Este nevoie, pe lângă multa sfătuire înţeleaptă cu măsură, evitând extremele, şi de multă rugăciune pentru cei care se pocăiesc. Un duhovnic este şi un împreună-luptător cu penitentul, nu un simplu dezlegător, ca şi când ar pronunţa o graţiere. Duhovnicia este o răspundere mare, dar şi o bucurie când vedem cum lucrează harul lui Dumnezeu prin duhovnicul bun. Ca părinte duhovnicesc, ca doctor duhovnicesc, preotul trebuie să conteze mai întâi pe harul lui Dumnezeu. Medicul tratează, dar Dumnezeu vindecă. Duhovnicul sfătuieşte, dar Dumnezeu vindecă, ca urmare a sfatului bun şi a rugăciunii stăruitoare", a mai spus Preafericirea Sa.

La final, fiecare nou duhovnic a primit din partea PF Părinte Patriarh Daniel câte un dar. "Duhovnicia este un jug plăcut pe care îl port pentru a ajuta pe semeni să-i îndrum pe calea spre Împărăţia cerurilor. Aşa cum până acum am fost sfătuit de alţii, aşa voi încerca de acum înainte să sfătuiesc pe cei care vor veni la scaunul de spovedanie, avându-l pe Mântuitorul Hristos exemplu de duhovnic desăvârşit", a mărturisit părintele Ioachim Bejenariu, slujitor la Catedrala patriarhală.