„Duhurile necurate se tem de prezența Duhului Sfânt în omul rugător și postitor”

În Duminica a 10-a după Rusalii, 1 septembrie 2024, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a rostit un cuvânt de învățătură în Paraclisul istoric „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” din Reședința Patriarhală. Preafericirea Sa a afirmat că pasajul evanghelic citit în cadrul Sfintei Liturghii (Matei 17, 14-23), care relatează minunea vindecării fiului lunatic, ne arată în esență că „rugăciunea stăruitoare, credința puternică și postul deplin alungă demonii”.

Părintele Patriarh Daniel a ilustrat, pentru început, cele trei învățături principale care reies din Evanghelia Duminicii a 10-a după Rusalii: „În primul rând, rugăciunea părinților adresată Domnului Iisus pentru copiii bolnavi ajută la vindecarea acestora. În al doilea rând, pentru că îi iubește, Domnul Iisus îi mustră pe oameni spre îndreptarea lor spirituală și întărirea în credință. A treia învățătură este aceea că unii demoni pot fi alungați din omul posedat numai prin credință puternică, rugăciune stăruitoare și post deplin sau total”.

Preafericirea Sa a vorbit în continuare despre necredința găsită de Iisus în popor după coborârea Sa din Muntele Tabor, din cauza căreia nici ucenicii Domnului nu l-au putut vindeca pe fiul lunatic sau epileptic adus de tatăl său, într-un final, înaintea Mântuitorului Hristos: „Domnul a mustrat poporul pentru credința sa slabă, însă i-a fost milă de copil și a poruncit să fie adus la el. Alungându-l pe demon din copil, duhul necurat a plecat, iar copilul s-a vindecat, recăpătându-și sănătatea. Iisus l-a redat tatălui său sănătos și integru. Această vindecare pe care o săvârșește Iisus Hristos din iubire milostivă ne arată că El este doctor desăvârșit al sufletelor și al trupurilor. Văzând aceasta și aflându-se în prezența mulțimii, ucenicii L-au întrebat de ce ei nu au putut alunga demonul din copil, dat fiind că mai înainte primiseră de la Hristos darul de a-i vindeca pe cei bolnavi și de a-i elibera de duhuri rele pe cei stăpâniți de ele. Atunci Iisus le răspunde că nu au putut face aceasta pentru credința lor puțină. Ei aveau o anumită credință, dar insuficient de puternică. Iisus a mai adăugat că «acest neam de diavoli nu iese decât numai cu rugăciune și cu post». Cu alte cuvinte, nu este suficientă alungarea verbală a acestor duhuri necurate, ci este nevoie ca aceia care le alungă să fie în stare de rugăciune fierbinte și de post total. De ce? Pentru că duhurile rele sau necurate nu se tem de cuvintele omenești, dar se tem de prezența Duhului Sfânt în omul rugător și postitor. Omul rugător se umple de prezența lui Dumnezeu și nu mai este singur, ci este plin de iubirea milostivă a Dumnezeului căruia I se roagă. Această iubire milostivă prezentă în omul rugător este harul lui Dumnezeu. Când omul se roagă și postește, nu mai este egoist, ci se află în stare de smerenie, pentru că starea de post deplin este una de smerenie, iar demonii mândri și lipsiți de iubire față de oameni sunt înfricoșați doar de prezența harului Duhului Sfânt, de prezența iubirii lui Hristos în omul rugător și postitor. Sfântul Apostol Pavel spune: «Înfățișați trupurile voastre ca pe o jertfă vie, sfântă, bine plăcută lui Dumnezeu» (Romani 12, 1). Așadar, prin post și rugăciune, omul se dăruiește pe sine total lui Dumnezeu. De aceea, și Dumnezeu Se dăruiește total omului rugător și postitor și îl umple de harul iubirii Sale smerite și milostive. Această iubire contrastează cu mândria și răutatea duhurilor necurate. Deci, numai în starea aceasta duhurile pot fi alungate din omul posedat. Vedem aici că Mântuitorul, deși a dat ucenicilor darul alungării demonilor și al vindecării bolnavilor, îi învață acum că sunt feluri, categorii sau neamuri diferite de demoni, unii mai răi decât alții, iar demonii chinuitori de oameni, mândri și răi, nu pot fi alungați decât prin rugăciune fierbinte și post total”.

Patriarhul României a explicat că rugăciunea părinților pentru copiii bolnavi este deosebit de importantă și necesară și a arătat că Biserica lui Hristos este chemată să continue în lume lucrarea Sa vindecătoare, izvorâtă din iubire milostivă: „Așa cum a învățat-o Domnul Iisus Hristos, Biserica are slujirea de a contribui la vindecarea sufletească și trupească a oamenilor care suferă. De aceea, ea se roagă pentru bolnavi, pentru cei robiți, pentru tot sufletul necăjit și întristat pe care nu are cine să-l miluiască. La rugăciunea Bisericii se adaugă și insti­tuțiile medicale, unele dintre ele fiind întemeiate de Biserică. Pe lângă rugăciune, Biserica a organizat pentru bolnavi și infirmerii sau bolnițe pe lângă mănăstiri, farmacii, centre medicale și chiar spitale proprii, iar în aproape toate spitalele din țară există câte o capelă sau un paraclis, astfel încât știința medicală să fie unită cu rugăciunea. Preoții slujitori se roagă pentru bolnavi și îi spovedesc și, împreună cu știința medicilor competenți și sensibili la suferința semenilor, pot ajuta foarte mult la alinarea suferinței celor bolnavi. Evanghelia de astăzi ne învață că toți creștinii trebuie să devină mâinile iubirii milostive a lui Hristos. Cei care așteptau minuni pe timpul Mântuitorului au devenit uneori spectatori, nu rugători, iar Mântuitorul Hristos îi mustră pe cei care așteaptă minunile ca pe un spectacol, fără să fie compătimitori sau solidari cu cei bolnavi. Domnul dorește ca și cei aflați în jurul bolnavilor să se roage și să fie milostivi, având sufletul deschis spre ajutorarea semenilor”, a concluzionat Părintele Patriarh Daniel.