În Ajunul Crăciunului, 24 decembrie, la Reședința Patriarhală din Capitală a fost vestită, potrivit rânduielii tradiționale, Nașterea Domnului. După oficierea Liturghiei Sfântului Vasile cel Mare unită cu Vecernia, soborul de slujitori condus de părintele arhimandrit Clement Haralam, Mare Eclesiarh al Catedralei Patriarhale istorice din București, a purtat icoana praznicală la Reședința Patriarhală. Aceștia au fost întâmpinați în Salonul „Sfinții Români” din Reședința Patriarhală de către Întâistătătorul Bisericii noastre, cu acest prilej fiind săvârșit și un Polihroniu.
Duminica a 3-a după Rusalii la Catedrala Patriarhală
În Duminica a 3‑a după Rusalii, la Catedrala Patriarhală din București, Sfânta Liturghie a fost săvârșită de Preasfințitul Părinte Ieronim Sinaitul, Episcop-vicar patriarhal, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi, slujitori ai lăcașului de închinare.
În cuvântul de învățătură rostit, ierarhul a tâlcuit sensurile duhovnicești ale pasajului evanghelic lecturat (Matei 6, 22-33), care vorbește despre grijile vieții și despre datoria creștinului de a căuta Împărăția lui Dumnezeu înaintea tuturor celorlalte bunuri ale lumii. Preasfinția Sa a afirmat faptul că Mântuitorul Iisus Hristos nu îndeamnă omul, prin cuvintele Sale, la pasivitate în dobândirea bunurilor pământești, ci la căutarea prioritară a bunurilor duhovnicești, care vor atrage după ele, prin pronia dumnezeiască, lucrurile materiale care ne sunt folositoare: „Mântuitorul nu vorbește de o atitudine pasivă, inactivă, așteptând să ne vină din jur ajutoare, hrană și toate cele necesare vieții. În schimb, este vorba despre a lucra cu credință în Dumnezeu și cu nădejde, fără a desconsidera purtarea Sa de grijă și ajutorul Său. De asemenea, activitatea prin care obținem bunurile materiale nu trebuie să devină un scop suprem, care să depășească forțele spirituale ale omului. Măsura echilibrului constă în a munci cu credință, a contribui la ajutorul și viața familiei și a societății, fără a face însă din lucru și din averea pentru care lucrăm un scop suprem. Se întâmplă foarte adesea ca unii oameni care au o grijă exagerată față de cele materiale să își deterioreze sufletul, devenind insensibili și invidioși. Calea lui Dumnezeu, în schimb, constă în a lucra cu credință și a nu exclude purtarea Sa de grijă, conștientizând că voia și lucrarea Lui stau la baza tuturor activităților noastre”.
Răspunsurile liturgice au fost oferite de Corala „Nicolae Lungu” a Patriarhiei Române.






.jpg)
