Duminica Femeilor Mironosițe pe Colina Bucuriei

În Duminica Femeilor Mironosițe, 26 aprilie, credincioșii bucureșteni au participat la Sfânta Liturghie săvârșită la Catedrala Patriarhală istorică din București. Slujba a fost oficiată de Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop‑vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, împreună cu un sobor de preoți și diaconi, slujitori ai sfântului lăcaș.

În cuvântul de învățătură rostit la finalul Sfintei Evanghelii, Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul a evidențiat rolul Femeilor Mironosițe, subliniind curajul, statornicia și credința lor neclintită. Ele ne învață că adevărata apropiere de Hristos se face prin dragoste sinceră și fidelitate.

„În această duminică, pentru prima dată, într‑un vechi sinaxar pe care l‑am ascultat, avem multe nume care se adună într‑o cinstire a femeilor românce. Întrucât este primul an al pomenirii lor într‑o astfel de duminică, pe multe dintre ele, pe care le pomeneam în zile diferite, vă vom prezenta și acest sinaxar, o pagină din istoria Bisericii noastre, a neamului românesc și a femeilor care L‑au iubit pe Domnul în mod deosebit. Evanghelia pe care am ascultat‑o ne aduce aminte de gândurile femeilor care, dis‑de‑dimineață, în prima zi a săptămânii, au mers la mormânt și, după cum ne spune Evanghelistul Marcu, vorbeau între ele: «Cine ne va prăvăli nouă piatra de la ușa mormântului?». Piatra așezată peste trupul Domnului, pus în grabă, în ajunul sărbătorii Paștelor iudeilor, în mormânt, nu putea fi dată la o parte de câteva femei. Ele se gândeau, mergând către mormânt, pentru a împlini rânduiala statornicită la iudei privind îngroparea trupurilor celor morți, ce vor face pentru a putea să împlinească această rânduială. Dar, când au ajuns la mormânt, au văzut că piatra fusese dată la o parte. Au intrat înăuntru și au văzut un tânăr îmbrăcat în veșminte albe, care era un înger. Giulgiurile folosite la îngropare erau într‑un loc, iar trupul Domnului nu mai era acolo. Evanghelia ne amintește numele câtorva dintre aceste femei deosebit de credincioase Mântuitorului. Ele L‑au însoțit din Galileea și L‑au slujit din avutul lor. Apostolii aveau împreună cu Mântuitorul cele necesare pentru hrană și îmbrăcăminte, iar cel care păzea această pungă era Iuda, iubitor de arginți, care adeseori lua din ea. Astfel, dincolo de rânduiala unei astfel de comunități, Iuda nu se comporta ca un frate, așa cum erau ceilalți Apostoli. Dar Evanghelia ne spune că femeile care L‑au însoțit pe Domnul Îl slujeau din avutul lor, cel puțin câteva dintre ele erau înstărite. Maria Magdalena, care provenea din Magdala, era dintr‑o familie cu posibilități. Sfântul Maxim Mărturisitorul ne spune că, atunci când Mântuitorul a mers la Magdala, a cunoscut familia Mariei Magdalena. Probabil că erau oameni de frunte ai localității. O altă femeie, Ioana, era soția unui demnitar de la curtea regelui Irod, ceea ce înseamnă că acestea aveau posibilități materiale și dărnicie pe măsură”. Cuvântul „mironosiță”, pe care îl folosim astăzi, are uneori un înțeles peiorativ. Însă Mironosițele, în sensul corect, erau femei purtătoare de mir, desemnându‑le pe cele care au rămas alături de Mântuitorul până la capăt. (…) Aceste femei au arătat curaj și iubire până la capăt. Nu doar în zilele din urmă ale Mântuitorului, când ucenicii s‑au risipit, ci și atunci când au mers la mormânt, știind că era păzit de soldații armatei romane. Părinții Bisericii ne spun că Mântuitorul putea ieși din mormânt chiar și prin piatra cea grea, fără ca aceasta să fie dată la o parte. Stă mărturie intrarea Sa prin ușile încuiate, după Înviere. Piatra de la mormânt a fost dată la o parte pentru femeile care au venit să vadă că trupul Domnului nu mai era acolo și pentru a răsplăti fidelitatea lor. Mai întâi li S‑a arătat lor, iar apoi ucenicilor. Evanghelia ne spune că, dintre toate, mai întâi S‑a arătat Mariei Magdalena și i‑a dat porunca să vestească ucenicilor și lui Petru. De ce lui Petru? Pentru că se lepădase de Domnul. El trebuia chemat din nou la pocăință. (…) Aceste femei nu s‑au lepădat niciodată de El. De aceea, Mântuitorul le‑a binecuvântat și le‑a spus: «Bucurați‑vă! Pace vouă!». Ele au devenit «apostoli ai apostolilor», vestind Învierea. Biserica a cunoscut, pe lângă Femeile Mironosițe, multe alte modele de slujire: diaconițele de la început, precum Olimpiada, ucenică a Sfântului Ioan Gură de Aur, împărătese evlavioase, precum Sfânta Elena sau Pulheria, și multe alte femei care au ajutat Biserica și pe cei aflați în suferință. Sinaxarul Constantinopolitan ne spune că, prin plângerea Mironosițelor, plângerea Evei s‑a potolit, iar Apostolilor li s‑a vestit Învierea. La acest sobor atât de numeros, Biserica adaugă și o frumoasă pagină de sinaxar dedicată femeilor românce. Acestea, cunoscute sau necunoscute, au mărturisit credința în Hristos de‑a lungul istoriei. Sunt pomenite sfinte mucenițe, cuvioase, monahii, doamne și mame creștine care au luminat viața Bisericii prin jertfa și rugăciunea lor. În chip deosebit, ne amintim de mamele care și‑au crescut copiii în credință, de femeile care au suferit pentru Hristos și de cele care au slujit Biserica cu smerenie și dragoste. Pentru toate acestea, Biserica Ortodoxă Română a rânduit ca, în Duminica Femeilor Mironosițe, să fie pomenite femeile purtătoare de mir și toate femeile iubitoare de Dumnezeu”, a spus Preasfinția Sa.

La final, părintele arhidiacon Constantin Hurjui, slujitor al Catedralei Patriarhale, a citit mesajul Preafericitului Părinte Patriarh Daniel transmis în Duminica Mironosițelor, intitulat „Femeile Mironosițe - modele pentru femeile creștine dedicate slujirii semenilor și mărturisirii lui Hristos Cel înviat”.

Răspunsurile liturgice au fost interpretate de Grupul psaltic de fete „Sfânta Muceniţă Tatiana Diaconiţa”, dirijat de Ana Nuța.