Sfințirea Bisericii „Buna Vestire” din Ploiești

Duminica a 3‑a după Paști (a Mironosițelor), în care se face pomenirea Sfintelor Mironosițe și a Soborului Sfintelor Femei Românce, 26 aprilie 2026, va rămâne în memoria credincioșilor Parohiei „Buna Vestire” din orașul Ploiești ca o zi cu totul specială. Preasfințitul Părinte Varlaam Ploieșteanul, Episcop‑vicar patriarhal, a oficiat slujba de târnosire a bisericii, urmată de Sfânta Liturghie, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi.

Biserica „Buna Vestire” din Ploiești a fost construită în anul 1833, iar de‑a lungul timpului a întâmpinat diferite probleme, care au afectat mai multe părți ale edificiului bisericesc, precum și clădirile aflate în proximitatea acestuia. Astfel, în urma lucrărilor de reparație, restaurare și a placării cu marmură a Sfintei Mese și a pardoselii, biserica a primit și un al doilea hram, închinat Sfintelor Femei Mironosițe.

Cu acest prilej, Preasfințitul Părinte Varlaam Ploieșteanul a oficiat slujba de târnosire, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi, din care au făcut parte: părintele protopop Adrian‑Cosmin Matei, de la Protoieria Ploiești Nord; părintele Vlăduț‑Ion Popa, parohul sfântului lăcaș; părintele Laurențiu‑Ion Vereșș; părintele Ioan Augustin Pîrlea; părintele Gabriel Laurențiu Băzăvan; părintele Cosmin Constantin Silvestru; părintele Alexandru Petruț Enache; părintele Andrei Popescu; părintele Ion Nicolae; părintele Gheorghe Petru și arhid. Dumitru Ojog. La slujbă au participat, de asemenea, reprezentanți și oficialități ale statului.

În continuare, a fost oficiată Sfânta Liturghie, iar în cuvântul de învățătură rostit credincioșilor, la momentul potrivit, după citirea pasajului din Sfânta Evanghelie după Marcu (15, 43‑47; 16, 1‑8), Preasfinția Sa a explicat că, după Înviere, Mântuitorul Iisus Hristos nu a mai fost supus nici unei constrângeri a lumii văzute.

„Mântuitorul Iisus Hristos, după Înviere, nu mai are nevoie de nimic din lumea aceasta. El nu mai suferă nici o constrângere a legilor acestei lumi: nici timpul, nici spațiul, nici foamea, nici oboseala, nici setea nu mai au vreun efect asupra Lui. Mai mult decât atât, Sfântul Pavel spune: «Știind că Hristos, înviat din morți, nu mai moare; moartea nu mai are stăpânire asupra Lui» (Romani 6, 9), așa cum are asupra noastră, a tuturor. Și iată că El mănâncă, deși nu are nevoie de hrană, pentru a le arăta ucenicilor că nu este un duh, nici o nălucă, așa cum au bănuit în Ierusalim. Și, când Domnul i‑a îndemnat, zicând: «Priviți mâinile și picioarele Mele, că Eu sunt; pipăiți‑Mă și vedeți, că duhul nu are carne și oase, precum vedeți că Eu am» (Luca 24, 39), a cerut apoi și mâncare, pentru ca ei să se încredințeze că a înviat cu adevărat din morți, având același trup pe care l‑a luat la zămislirea Sa de la Duhul Sfânt și din Fecioara Maria, însă un trup eliberat de orice constrângere”, a explicat Preasfinția Sa.

De asemenea, Preasfinția Sa a subliniat că Femeile Mironosițe au avut curajul și credința de a rămâne până în ultimele clipe ale Mântuitorului Iisus Hristos, în ciuda tuturor primejdiilor: „Este foarte prețioasă pentru noi pilda curajului lor. Când Mântuitorul Hristos a fost arestat, după rugăciunea din Grădina Ghetsimani, ucenicii s‑au risipit, lucru pe care Hristos îl prevăzuse. Credincios până la moarte a rămas Sfântul Evanghelist Ioan, cel pe care îl iubea Iisus, împreună cu Femeile Mironosițe. Iată că cele două Marii priveau locul unde a fost așezat trupul lui Hristos, iar în zorii zilei de duminică, prima zi a săptămânii, ele, împreună cu Salomeea, au venit să ungă trupul Domnului. [...] Iată de ce Biserica le‑a cinstit pe Femeile Mironosițe și pe femeile creștine, care au îmbogățit calendarul prin numărul mare de sfinte, multe dintre ele plătind cu viața pentru credința în Hristos - sfintele mucenițe. De‑a lungul istoriei, numeroase femei creștine au dat naștere unor copii sfinți, care au ajuns mari păstori ai Bisericii, ele însele nevoindu‑se și ajungând la o înaltă treaptă a sfințeniei. În calendarul nostru creștin avem sfinte de pe teritoriul României încă de la sfârșitul secolului al III‑lea și începutul secolului al IV‑lea, precum Sfânta Muceniță Maxima. De asemenea, anul trecut, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a trecut în rândul sfinților 16 femei românce, iar anul acesta, la slujba Privegherii din 3 februarie 2026, a avut loc proclamarea solemnă a acestora. Pe parcursul acestui an, în zilele de prăznuire sau în apropierea lor, vor avea loc și proclamările locale. Prin această hotărâre s‑a arătat că sfințenia este oferită tuturor - bărbați și femei, copii și bătrâni, indiferent de neam sau condiție - deoarece toți oamenii sunt chemați la sfințenie, după cum spune Mântuitorul: «Fiți dar desăvârșiți, precum și Tatăl vostru Cel ceresc desăvârșit este» (Matei 5, 48)”.

De asemenea, din încredințarea Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Preasfințitul Părinte Varlaam Ploieșteanul a oferit mai multe ranguri, ordine, diplome și distincții tuturor celor care au ajutat la finalizarea lucrărilor parohiale: Rangul de iconom stavrofor părintelui Vlăduț‑Ion Popa; Ordinul „Sfântul Dimitrie, Ocrotitorul Bucureștilor” lui Dragoș‑Gabriel Zisopol și lui Daniel Nicodim; Ordinul „Sfinții Împărați Constantin și Elena” pentru mireni, lui Liviu Onu Spiridon și Aureliei Tatiana Adrian; Diploma omagială 2026, „Anul omagial al pastorației familiei creștine”, Cezarinei Ioana Popa și Mariei Neagu; și distincția de vrednicie cu chipul „Sfântului Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureștilor” familiei Călin și Viorica Elena Dumitrescu, familiei Gabriel și Andreea Popescu și lui Sebastian Matei.

La final, părintele Vlăduț‑Ion Popa a mulțumit lui Dumnezeu pentru toate darurile revărsate asupra sa și a comunității ploieștene, Preafericitului Părinte Patriarh Daniel pentru dragostea arătată pe tot parcursul derulării proiectului parohial, precum și Preasfințitului Părinte Varlaam Ploieșteanul pentru bogatul cuvânt de învățătură rostit, oferindu‑i acestuia o icoană cu Soborul Sfintelor Femei Românce.