Duminica Ortodoxiei în vestul Austriei

Duminica Ortodoxiei a fost un prilej de mare bucurie pentru credincioșii Parohiei "Nașterea Domnului" din land-ul austriac Vorarlberg și pentru invitații lor. În această zi, slujba Acatistului Mântuitorului și Sfânta Liturghie, au fost săvârșite de către preotul paroh Alexandru Nan și de către parohul comunității românești din Konstanz, părintele Ionel Nemeș (Germania) în Biserica "Sfântul Pavel" din orașul austriac Feldkirch. Conform obiceiului, la momentul potrivit, pr. Alexandru Nan citit Pastorala Sfântului Sinod la Duminica Ortodoxiei, fiind apoi organizată colecta pentru Fondul Central Misionar. La slujbă au participat, ca și anul trecut, și reprezentanți ai Bisericii Catolice, anul acesta printre ei numărându-se și reprezentantul pentru ecumenism al Episcopiei Catolice de Feldkirch, pr. Paul Riedmann. De asemenea, a fost prezent și un corespondent al Asociației "Andreas-Petrus Werk", corespondentul Asociației "Catholica Unio" din spațiul vorbitor de germană.

După Sfânta Liturghie, Klaus Kenneth, cunoscut publicului român prin intermediul cărților sale, dar și al călătoriilor sale misionare în mai toate țările ortodoxe, a susținut o conferință cu tema "Creștinismul și religiile universale. De ce este frumos să fii creștin ?".

La această conferință au participat și credincioși ai Parohiei "Sfânta Parascheva" din estul Elveției, dar și ai Comunității ortodoxe sârbe din orașul Feldkirch, în frunte cu preotul lor, Mile Miljc. Fiind Duminica Ortodoxiei, Klaus Kenneth a amintit faptul că este cel mai fericit om din Apusul Europei, deoarece l-a regăsit pe Hristos, Dumnezeul nostru. Pornind de la inscripția "O ON" care se găsește pe fiecare icoană ortodoxă a Mântuitorului Pantocrator și care amintește de descoperirea Numelui lui Dumnezeu din cartea Ieșirii (3,14), Klaus Kenneth a vorbit de legătura personală a creștinilor cu Dumnezeu, relație neîntâlnită în alte religii.

Prima religie universală la care Klaus Kenneth s-a referit în cadrul conferinței a fost Islamul. Fără ură și fără învârtoșare urâtoare, Kenneth a descris această religie ca fiind una rece și intolerantă, închistată și lipsită de dragoste, asemănând-o cu Evul Mediu romano-catolic. Și, bineînțeles, a adus și exemple, arătând că această religie se bazează pe violență, în timp ce Hristos ne-a învățat să ne iubim vrăjmașii. Kenneth a făcut apoi referire la Budism și Hinduism. Referitor la budism, el a afirmat că învățătura sa nu este interesată de Dumnezeu și că abundă în demoni (tantre), în această religie fiind mai ales vorba de evitarea suferinței prin porunci, interziceri, norme și meditație. Conform lui Klaus, nu credința, ci legea este învățătura centrală a budiștilor.

Referitor la hinduism, Kenneth a atras atenția că tot ce place în hinduism poate fi făcut Dumnezeu, dar că orice contact personal cu un idol este exclus. A amintit și de nenumărații demoni ale căror energii nasc frică adevărată în credincioșii hinduși. Din conferință n-au lipsit nici referirile la practicile yoga, atât de iubite și de răspândite în Occident, deoarece o mulțime de creștini aroganți și preoți au înlocuit credința prin rațiune. El a catalogat yoga ca pe o narcoză, ca pe o anestezie rafinată, care aduce cu sine urmări distrugătoare de suflet, pe care practicantul nu le poate bănui la început : transmigrări ale sufletului, influențe mistice-oculte, manipulare prin duhuri etc.

Bineînțeles că revenind la creștinism, Klaus Kenneth a subliniat importanța legăturii cu un Dumnezeu personal, făcând referire la rugăciunea pe care trebuie s-o practice fiecare creștin : cea a inimii. El a vorbit de starea de păcătoșenie pe care trebuie să ne-o recunoaștem fiecare, dar și de șansa pe care o avem : aceea de a ne întâlni cu Hristos în Taina Spovedaniei și a Sfintei Împărtăşanii.

Prin talentul său oratoric, împletind și de această dată istoria culturii personale, cu aceea a istoriei religiei, Klaus Kenneth a dat încă o dată o mărturie vie despre frumusețea de a fi creștin, încântând publicul prezent. La sfârșit cei interesați i-au putut pune întrebări referentului.

În finalul dezbaterii, pr. paroh Alexandru Nan i-a mulțumit lui Klaus Kenneth pentru mărturia prezentată, exprimându-și speranța că s-a pus doar un început în relația acestuia cu micuța comunitate din vestul Austriei.