Edilii din Caracal s-au săturat de „minunile“ atribuite oraşului

▲ „Carul cu proşti“, „unitatea de pompieri care a luat foc“, „macaraua rămasă între blocuri după finalizarea construcţiei“, „închisoarea de pe strada Libertăţii“, „fabrica de pâine de pe strada Foametei“ sunt poveşti inventate sau bazate pe jumătăţi de adevăr, spun edilii ▲ „O perioadă ne amuzau poveştile despre minunile din Caracal. Dar, mai nou, toate trucajele, toate fotografiile cu ciudăţenii sunt atribuite oraşului nostru şi acum nu ne mai amuză, ci ne deranjează“, spune primarul Gheorghe Anghel ▲

Primarul din Caracal, Gheorghe Anghel, a declarat că atât el, cât şi majoritatea locuitorilor oraşului sunt foarte deranjaţi de glumele postate pe internet, în care imaginea oraşului este tratată în bătaie de joc. Primarul susţine că localnicii s-au săturat de „faima“ legendelor atribuite Caracalului şi nu se amuză deloc când văd pe internet diferite fotografii trucate, precum o macara rămasă între blocuri după terminarea acestora, un stâlp de electricitate pe o cale ferată sau un stup de albine într-un balcon. „O perioadă ne amuzau poveştile despre minunile din Caracal, dar toate sunt numai legende, nimic nu poate fi dovedit cu argumente istorice, cu documente. Mai nou, toate trucajele, toate fotografiile cu ciudăţenii sunt atribuite Caracalului şi acum nu ne mai amuză, ci ne deranjează. Este supărător să vezi că imaginea oraşului tău este zugrăvită numai din ciudăţenii, când, de fapt, oraşul este unul cât se poate de normal“, a spus Anghel.

„Stupul de albine din balcon“ şi „macaraua rămasă între blocuri“

Edilul a relatat că, recent, a văzut pe internet imagini cu un stup de albine într-un balcon, iar autorul imaginilor susţinea că au fost „surprinse“ în Caracal. „Nu este în Caracal nici un stup de albine în vreun balcon, nici vreo macara rămasă între blocuri, după ce s-a terminat construcţia acestora, şi nici vreun stâlp de electricitate în mijlocul unei căi ferate“, a ţinut primarul să demonteze noile „minuni“ atribuite oraşului. „Eu nu sunt născut la Caracal, dar mare parte din viaţă, peste 20 de ani, am petrecut-o în acest oraş, ca primar. Astfel că, m-am interesat de istoria acestor aşa-zise minuni şi am văzut că toate sunt numai poveşti sau glume, pentru că oltenii - şi nu numai - au un dezvoltat simţ al umorului“, a adăugat Gheorghe Anghel.

„Carul cu proşti“ şi „unitatea de pompieri care a luat foc“

Prima „minune“, care a deschis calea pentru apariţia celorlalte, este cea a „carului cu proşti răsturnat la Caracal“. Primarul Anghel spune că, potrivit poveştilor care au circulat pe această temă, evenimentul s-ar fi petrecut în perioada Revoluţiei de la 1848. În căruţa care s-a răsturnat la Caracal se aflau ţăranii care participaseră la Revoluţie şi erau aduşi la tribunal. În acel moment, s-a rupt oiştea carului cu ţăranii revoluţionari, adică „prostimea“, cum erau numiţi atunci, de aici şi până la „carul cu proşti“ nemaifiind decât un pas făcut imediat de presa vremii. O altă poveste amuzantă vorbeşte despre „furtul porţii de la sediul Poliţiei“ din Caracal. Potrivit documentelor cercetate de primar, informaţia este numai parţial corectă. Astfel, în primii doi ani ai regimului comunist, miliţia de atunci a avut o acţiune în forţă printre cetăţenii de etnie romă, arestând mai multe persoane. Rudele celor arestaţi, de supărare şi din dorinţa de a ajunge la cei reţinuţi, au forţat porţile de la sediul Miliţiei, dar nu au reuşit decât să rupă una dintre balamalele în care erau prinse acestea. A treia „minune“ atribuită oraşului Caracal povesteşte despre cum a luat foc chiar unitatea de pompieri. Şi această poveste este numai parţial confirmată de fapte, spune primarul Anghel. Până în anii 1960, la Caracal a fost un foişor de foc, adică un punct de observare a posibilelor incendii. În apropierea foişorului de foc se afla şi unitatea de pompieri militari. La câţiva ani după ce foişorul şi-a pierdut utilitatea iniţială şi nu mai îndeplinea funcţia pentru care a fost construit, în interiorul lui a izbucnit un incendiu, care nu a afectat însă şi unitatea de pompieri.

„Închisoarea de pe strada Libertăţii“ sau „fabrica de pâine de pe strada Foametei“

Nici închisoarea din Caracal nu a fost vreodată pe strada Libertăţii, spune primarul Anghel. Legenda are la bază faptul că, după al Doilea Război Mondial, timp de aproape doi ani, până în 1947, închisoarea din Caracal funcţiona pe actuala stradă Iancu Jianu, numită, în perioada comunistă, strada Libertăţii. Însă, cu câţiva ani înainte de a fi schimbat numele străzii din Iancu Jianu în Libertăţii, închisoarea a fost desfiinţată. Astăzi, strada se numeşte din nou Iancu Jianu, deoarece pe ea se află şi casa vestitului haiduc. Alte două „minuni“ ce au contribuit la renumele oraşului Caracal sunt „fabrica de pâine de pe strada Foametei“ şi „cimitirul de pe strada Învierii“. „Despre acestea două nu sunt dovezi că ar fi existat vreodată sau că ar avea vreo bază reală. În nomenclatorul străzilor din Caracal nu a figurat niciodată vreo stradă cu numele «Foametei» sau «Învierii». Majoritatea străzilor aveau nume de domnitori, de personalităţi politice ale secolului al XIX-lea, filantropi sau denumiri precum Carpaţi, Unirii“, a precizat primarul din Caracal.