Editorial: Diabolos = dezbinătorul

De la început ţin să fac o precizare. Diavolul nu doarme, nu mănâncă, posteşte de la facerea lumii, nu uită, nu oboseşte, nu ia concediu, nu iese la pensie, nu se îmbolnăveşte şi nu moare. Şi are o singură preocupare: să abată şi să înstrăineze pe oameni de la facerea binelui şi de la mântuire. Este teologul perfect, în răutatea lui, ştiind pe de rost cărţile sfinte, pe care nu le urmează.

De mii de ani, şi-a perfecţionat tehnicile. Şi lucrează prin oameni, prin tehnologie, prin animale, plante, materie, gânduri, maşini et caetera. Scopul său este însă unic: să umple iadul de oameni creaţi de Dumnezeu şi rânduiţi de iubirea Lui spre împărăţia cea veşnică a luminii.

Există o ierarhie demonică.

Unii sunt simpli soldaţi, infanterişti ai păcatelor cărnii, specialişti în cuvinte sau gesturi murdare, experţi în schimbarea minţii spre ură şi vrăşmăşie, răcani ai întunericului individualist sau călăuze spre uitarea rostului omenesc şi spre pierderea în licori care dezumanizează şi golesc de conţinut persoana umană.

Există însă şi o elită diabolică, un stat major infernal, cu ofiţeri, generali şi amirali, care nu se ostenesc să toarne pe gât alcool ieftin unui amărât de soartă, nici nu se degradează să sprijine mâna vreunui aurolac în pufăiala unei pungi. Aceşti politologi ai întunericului nu pierd persoane, ci grupuri întregi, clase sociale, uneori chiar naţiuni. Cum? Pervertind mintea conducătorilor, amăgind pe mai mari, putrezind inimile celor ce iau decizii, orbind pe cei ce călăuzesc masele. Aceşti generali sunt cei ce umplu cu averi conturile parlamentarilor, îndemnându-i să voteze legi ale uciderii şi ale păcatului legiferat, asurzesc urechile celor vigilenţi, generalizează patimi şi păcate. Sesizând avântul şi puterea globală a mass-mediei, lucrează prin formatori de opinii, strecoară coada îndoielii asupra modelelor, pironesc ochii oamenilor pe televizoare la auzul unui scandal, înverşunează pe luptătorii împotriva icoanelor sau a preoţilor, dau putere oamenilor lor să strige peste majoritatea bunului-simţ tăcut. Diavolii elită şantajează, fac oamenii avizi de putere, nu se orientează decât spre cei ce au potenţial de conducere, sau forţă de hipnotizare a maselor. Ei lucrează prin mită şi impostură instaurarea incompetenţei în posturile unde mii, poate milioane de oameni vor suferi din cauza oamenilor fără har sau vocaţie. Elita iadului plafonează pe cei dăruiţi de Dumnezeu şi ambiţionează pe cei ce nu au prea multe de oferit.

Ei luptă împotriva Bisericii din exterior şi din interior.

Pe de o parte asmut societatea împotriva Bisericii, cler şi credincioşi, scot la iveală păcatele preoţilor pentru a îndepărta lumea din Biserică (uite ce fac popii), scot în evidenţă nu înălţarea spirituală la hramuri şi sărbători, nu rugăciunea cu lacrimi, nu potopul de har, ci îmbulzeala, bulucul la anafură, femeia care a leşinat de căldură, babele care iau cu asalt sfintele moaşte. Ei relativizează simbolurile creştine şi le aduc în faţă pe cele demonice, păgâne. Exacerbează simţul de înmulţire al oamenilor printr-o pandemie erotică mediatică, dar perfecţionează mijloacele de ucidere a pruncilor în orice stadiu de viaţă. Înmulţesc crâşmele în sate, deschid baruri obscene în oraşe, inspiră pe cei ce vând sau cumpără plante sau licori pierzătoare de minte şi de suflet.

De cealaltă parte, invazia protipendadei bolgiilor este din interior. Ea dezvoltă şi cultivă stăruitor mentalitatea de sectă, adică de separaţie (noi suntem mai buni, nu ca ăia...). Secta ia naştere din dorinţa de a fi altfel decât masa credincioşilor, continuă cu pierderea smereniei de penitent şi se manifestă întâi prin lucruri aparent bune şi inofensive (noi, adică ceilalţi, nu bem alcool la nunţi, suntem adică mai drepţi, mai buni, mai curaţi decât masa păcătoşilor), mai apoi însă separaţia devine totală, ia proporţii nebănuite şi distruge resorturi sfinte din tradiţie şi din suflet. Intelighenţia infernală luptă acerb împotriva preoţilor şi duhovnicilor, le ia timpul, le dă lucruri urgente de făcut în afară de mântuirea oamenilor, le pune idealuri false în faţă...

Un singur lucru îl îngrozeşte pe diavol la modul absolut, îi nimiceşte puterea, de orice rang ar fi el. Sfânta şi Dumnezeiasca Euharistie, Trupul şi Sângele lui Hristos, care sfărâmă, dizolvă şi nimiceşte toată lucrătura Satanei din minţi şi din inimi.

Şi atunci meşterul de veacuri al pierzaniei omeneşti, şarpele cel înţelegător, urzitorul războaielor de pe pământ din raţiuni stupide sau din iluzii de putere, s-a gândit să despartă pe creştini de Trupul şi Sângele Domnului. Dar nu-i aşa uşor. Pentru ca oamenii să nu se mai împărtăşească cu Dumnezeu, trebuie să relativizezi la maximum demnitatea preoţească, poate să desfiinţezi taina preoţiei, aşa cum a făcut protestantismul şi toate sectele de pe pământ. Poate să intri în niscaiva duhovnici zelotişti care să poruncească, de dragul unor păreri, ca oamenii să nu se mai împărtăşească la preoţii aşa-zis compromişi. Cumva, cumva, oamenii trebuie să nu mai primească în gura şi în fiinţa lor Hrana cea nemuritoare, Trupul lui Hristos.

Şi ceea ce îi place mai mult şarpelui nomina odiosa este dezbinarea, pe motive de vrednicie, de cip, de păreri, de putere, pe motive medicale, zelotiste, de pensie, de ascultare canonică, pe motive de orice. Dezbinarea, schisma, vrăşmăşia sunt mâinile celui viclean, pentru că lucrează şi în lipsa lui, pierzania oamenilor botezaţi în numele Sfintei Treimi.

Aşa că dacă auziţi că cineva vă spune să nu vă împărtăşiţi în Biserica lui Hristos, pe orice motiv, să ştiţi că acela lucrează cu stăpânul întunericului, care este ars de Doctoria nemuririi, de Sfânta Împărtăşanie.

*Articol preluat de pe portalul Doxologia al Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei