Elena Cuza, un destin închinat ţării şi celor neajutoraţi

Sala Dublei Alegeri a Muzeului Unirii din Iaşi a găzduit joi, 24 noiembrie, lansarea unui album dedicat Elenei Cuza, una dintre figurile feminine de excepţie ale secolului al XIX-lea.

Muzeografi ieşeni, istorici, studenţi sau simpli pasionaţi de istoria modernă a României au participat joi la lansarea albumului dedicat soţiei domnitorului reformator Alexandru Ioan Cuza. Intitulat sugestiv "Doamna Elena Cuza. Un destin pentru România", albumul cuprinde imagini din expoziţia închinată Elenei Cuza, pe care Muzeul Unirii din Iaşi, fostă reşedinţă a familiei Cuza, a găzduit-o în luna septembrie a acestui an, precum şi câteva studii care încearcă să facă lumină în privinţa reşedinţelor din Moldova ale Elenei Cuza sau a activităţii sale caritabile. "Acest album este o apariţie frumoasă, o reparaţie pentru această extraordinară femeie din secolul al XIX-lea. Este o apariţie de tot interesul, dar în care eroina este văzută dintr-o perspectivă muzeistică. Lipseşte în continuare - şi ne dorim cu toţii - o viaţă a Elenei Cuza, o lucrare monografică. S-ar cuveni să apară istoricul care să scrie din nou viaţa Elenei Cuza", a subliniat conf. univ. dr. Mihai Cojocariu, şeful Departamentului de Istorie din cadrul Facultăţii de Istorie a Universităţii "Al. I. Cuza" Iaşi, în deschiderea evenimentului.

Coordonatorii albumului, publicat la Editura Palatului Culturii Iaşi, sunt Aurica Ichim, directorul Muzeului Unirii, prof. univ. dr. Mircea Ciubotaru şi Sorin Iftimi, muzeograf, specialist în cadrul Complexului Muzeal "Moldova". Ideea editării unui astfel de album s-a conturat în urma unei expoziţii închinate Elenei Cuza, organizată în acest an de Muzeul Naţional Cotroceni, în parteneriat cu Muzeul Unirii din Iaşi. Expoziţia a fost deschisă publicului bucureştean în luna martie, iar în luna septembrie aceasta a poposit la Iaşi, unde a fost îmbogăţită cu exponate aparţinând Elenei Cuza din patrimoniul Muzeului Unirii din Iaşi, dar şi cu alte piese aflate în colecţiile muzeelor din Vaslui şi din Suceava. "Atunci ne-am gândit ca toate aceste obiecte care au fost expuse să se regăsească într-un album, în care, de asemenea, am considerat că pot fi publicate şi anumite texte legate de reşedinţele doamnei Elena Cuza, de stemele şi monogramele folosite de aceasta, de activitatea sa caritabilă. Aşadar, acest volum cuprinde nouă texte, într-o primă parte, iar în cea de-a doua parte sunt imagini reprezentând toate portretele Elenei Cuza, obiectele personale care au monogramă, sigiliile şi reşedinţele, aşa cum arată ele acum, unele frumoase şi impunătoare, altele cu răni adânci, cum este conacul de la Soleşti. Noi îl oferim cu căldură celor care într-adevăr o iubesc pe principesa Elena Cuza şi care sunt convinşi că locul ei este alături de cele mai mari doamne ale românilor", a declarat Aurica Ichim, directorul Muzeului Unirii Iaşi.

A început opera de binefacere la Bucureşti, cu Azilul "Elena Doamna" de la Cotroceni

Cunoscută mai ales pentru activităţile sale filantropice, Elena Cuza rămâne în istoria României o figură importantă, ce a marcat epoca marilor reforme iniţiate de soţul său, domnitorul Alexandru Ioan Cuza.

Născută în 1825, la Soleşti - Vaslui, în familia boierilor Iordache şi Catinca Rosetti, Elena avea să devină soţia lui Alexandru Ioan Cuza în 1844, la vârsta de 19 ani. În vârtejul tumultuoaselor evenimente politice şi sociale ale anului 1848, Elena găseşte puterea şi curajul de a pregăti evadarea lui Alexandru Ioan Cuza. După alegerea lui Cuza ca domn, în 1859 şi până la sfârşitul vieţii, deşi fără a avea o căsnicie fericită, Elena Cuza a afişat un comportament public ireproşabil.

A contribuit la opera reformatoare a Domnului Unirii, fiind cea care l-a inspirat pe Cuza în privinţa legii instrucţiunii publice. De asemenea s-a aplecat cu deosebită înţelegere asupra situaţiei precare a ţărănimii, fiind o susţinătoare energică a înfăptuirii reformei agrare.

Şi-a dedicat întreaga viaţă şi avere activităţilor caritabile. A început opera de binefacere la Bucureşti, patronând Azilul "Elena Doamna" de la Cotroceni, destinat fetelor orfane, şi a încununat-o la Iaşi, unde a lucrat benevol ca infirmieră la Spitalul "Caritatea".

A murit la Piatra Neamţ, pe 2 aprilie 1909, fiind înmormântată în Soleştiul natal.