Emblema oraşului Lugoj

Construită în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, Biserica ortodoxă "Adormirea Maicii Domnului" din Lugoj este una dintre cele mai impunătoare construcţii ale stilului baroc din Banat, fiind adeseori descrisă de istorici ca o adevărată catedrală din vestul ţării.

Prin frumuseţea sa interioară, bogată în elemente decorative şi împodobită cu icoane semnate de pictori celebri ai artei religioase româneşti, precum Nicolae Popescu, Anastasie Demian, Aurel Ciupe şi Pavel Giurcovici, dar mai ales prin construcţia sa arhitectonică impunătoare, "biserica mare" sau "biserica cu două turnuri", după cum o numesc lugojenii, a devenit un adevărat simbol al oraşului, fiind reprezentată din anul 1795 pe sigiliul Lugojului.

Despre acest măreţ sfânt lăcaş, Tiberiu Brediceanu spunea în 1932 că "a fost de la început un focar de unde s-au pornit multe iniţiative folositoare culturii şi progresului naţional".

Lugojul a avut încă de pe timpul stăpânirii turceşti biserică de zid, şi nu de lemn, cum se construiau pe atunci cele mai multe biserici. Din vechea biserică a Lugojului cu hramul "Sfântul Nicolae" se păstrează numai turnul, ca monument istoric.

În prima jumătate a secolului al XVIII-lea, lugojenii, mai cu seamă negustorii şi meseriaşii, ajungând la o stare materială înfloritoare, nu se mai mulţumeau cu vechea biserică. Astfel, s-au gândit la zidirea unei biserici măreţe, asemenea celor văzute în ţările Apusului. La iniţiativa şi sub conducerea ctitorului Gavriil Gureanu, în anul 1759 s-au început lucrările de construcţie la noua biserică închinată Maicii Domnului, care au durat până în anul 1766, când a fost târnosită de către episcopul Ioan Gerogevici.

Urmaşul acestuia, episcopul Iosif Ioanovici-Şakabent (1786-1805), venind la Lugoj în vizită canonică, sesizează lipsa de proporţie între corpul bisericii şi turnurile scunde, propunând ca acestea să fie înălţate. Turnurile astfel refăcute erau atât de impunătoare, încât nu de puţine ori au stârnit invidia creştinilor celorlalte culte din oraş, de la acea vreme, care se plângeau superiorilor că biserica lor este în inferioritate faţă de cea ortodoxă.

De-a lungul secolelor, biserica a suferit numeroase intervenţii de restaurare şi consolidare, într-o primă fază în anul 1944, iar cea din urmă intervenţie, în perioada 2006-2007, când, din încredinţarea Înalt Preasfinţitului Nicolae, Mitropolitul Banatului, s-au efectuat lucrări de restaurare la pictura interioară, prin purtarea de grijă a pr. Ioan Cerbu, protopopul Lugojului şi conducătorul Oficiului Parohial, precum şi a Consiliului Parohial.

Lucrările au fost încununate cu binecuvântarea Preasfinţiei Sale Paisie Lugojanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Timişoarei, la 15 august 2007, eveniment la care au participat personalităţi atât din ţară, cât şi din afara graniţelor, astfel scriindu-se încă o pagină în istoria bisericii lugojene, care a dat lumii personalităţi precum Eftimie Murgu, Coriolan Brediceanu sau Iosif Constantin Drăgan.