Preasfințitul Părinte Paisie Sinaitul, Episcop‑vicar patriarhal, s‑a aflat duminică, 22 decembrie 2024, în mijlocul credincioșilor parohiei bucureștene Udricani, unde a săvârșit Sfânta Liturghie.
Eroii români au un monument la Epureni, în Basarabia
Înalt Preasfinţitul Părinte Petru, Arhiepiscop al Chişinăului, Mitropolit al Basarabiei şi Exarh al Plaiurilor, înconjurat de un sobor de preoţi, a sfinţit sâmbătă, 24 octombrie 2009, monumentul eroilor de la Epureni, raionul Cantemir, Basarabia.
Din partea Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei a participat protos. Nicodim Petre, secretar cabinet mitropolitan. Despre cel de-al Doilea Război Mondial s-au scris mii de pagini. Oricâte s-ar scrie, însă, acestea nu pot ilustra deplin dramele trăite de cei plecaţi pe front şi de familiile rămase acasă. Spre Răsărit, pentru o vreme, spre Apus, pentru alta, trupele române au plătit un preţ scump pentru libertatea şi unitatea celor de un neam şi o limbă din aceeaşi ţară: România. Jertfa lor a fost înţeleasă diferit, din vreme în vreme, de la regim la regim, iar eroismul lor a fost interpretat în funcţie de timpurile pe care le-au trăit cei care au profitat din plin de sacrificiul lor. Despre cel de-al Doilea Război Mondial au învăţat unele lucruri generaţiile de până la Revoluţia din Decembrie 1989, alte lucruri le-au învăţat şcolarii după 1989 şi altceva au mai aflat elevii români după 2000. Nu poate fi redat în cuvinte sacrificiul soldaţilor români căzuţi pe câmpul de luptă pentru libertatea şi reîntregirea neamului şi a ţării, pentru că, oricât de meşteşugite ar fi cuvintele, rămân sărace în a prezenta sacrificiul soldatului român. Drama este mult mai adâncă pentru românii din stânga Prutului. Decenii de-a rândul au învăţat altă istorie şi au crezut în alţi eroi. E dificil astăzi să accepţi şi să susţii valori care au lipsit cu desăvârşire din cunoştinţele pe care câteva generaţii le-au acumulat. Jertfa vitejilor ostaşi români, încercarea de eliberare a pământului românesc dintre Prut şi Nistru sunt lucruri anevoie de înţeles pentru mulţi. Sfinţirea monumentului eroilor de la Epureni În urmă cu trei zile, IPS Petru a sfinţit monumentul eroilor de la Epureni, raionul Cantemir. La acest eveniment, organizat prin strădania Asociaţiei Cultul Eroilor din Basarabia, au participat reprezentanţii autorităţilor româneşti de la Bucureşti şi reprezentanţii autorităţilor centrale şi locale din Moldova. În cadrul slujbei de Parastas care a avut loc au fost pomeniţi eroii români căzuţi în luptă în cel de-al Doilea Război Mondial şi înmormântaţi în parcela de onoare a localităţii Cania, din acelaşi raion. Atât după sfinţirea monumentului eroilor de la Epureni, cât şi după inaugurarea parcelei de onoare a eroilor de la Cania, s-a păstrat un moment de reculegere, timp în care garda de onoare a executat câte trei salve de armă în memoria eroilor români căzuţi pe câmpul de luptă de la Cantemir. După cuvintele rostite de oficialităţi, câţiva copii au recitat textele unui montaj în care era evocată tragedia soldaţilor români căzuţi la datorie, dar şi dramele trăite de familiile care au pierdut pe cei dragi. Delegatul IPS Părinte Teofan, Arhiepiscopul Iaşilor şi Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, a fost protos. Nicodim Petre, secretar cabinet mitropolitan, care s-a declarat impresionat de amploarea evenimentelor. „Manifestările de acest fel sunt foarte importante. Un neam a fost întotdeauna dus mai departe de elitele sale. Elita neamului este alcătuită din sfinţii, eroii şi geniile lui! Şi sfinţii, şi eroii, şi oamenii de geniu ai unui neam trebuie cinstiţi!“, a spus protos. Nicodim. Valorile istoriei, înţelese şi asumate de câţiva oameni simpli, dar cu mult suflet, constituie o lecţie de patriotism real şi ne redă încrederea că jertfa soldatului român nu a fost în zadar. Potrivit datelor, peste 71.000 de soldaţi români au căzut în lupta de eliberare a românilor dintre Prut şi Nistru, în dorinţa de realipire a Moldovei de dincolo de Prut la Ţara-Mamă. Mormintele lor au fost profanate decenii de-a rândul de către autorităţi, ştiute şi îngrijite însă de cei mulţi şi simpli. Astăzi, însă, timpurile ne oferă posibilitatea de a-i evoca şi cinsti cum se cuvine pe toţi cei care au plătit cu sângele lor libertatea şi unitatea neamului şi a ţării. Mai avem însă sensibilitatea de a o face? Românii de dincolo de Prut au oferit o lecţie: se mai poate!