„Este esențial, într‑o lume în care asistăm la o inflație a cuvântului, să ne asumăm tăcerea”

Joi, 8 septembrie 2022, de sărbătoarea Nașterii Maicii Domnului, Preasfințitul Părinte Ignatie, Episcopul Hușilor, a săvârșit Sfânta Liturghie la Mănăstirea Alexandru Vlahuță, Protopopiatul Bârlad, cu prilejul hramului sfântului așezământ.

În cuvântul rostit cu acest prilej, Preasfinția Sa a arătat că una din calitățile Maicii Domnului, pe care este necesar să ne‑o asumăm, este tăcerea, interiorizarea:

„Maica Domnului a trăit întreaga ei viață în tăcere și smerenie (în discreție), în umbra dragostei și bunăvoinței Fiului ei - Iisus Hristos. [...] Un om care și‑a asumat tăcerea se interiorizează foarte mult, nu se risipește în cele din afară.

Maica Domnului nu ar fi putut să păstreze orice cuvânt al lui Hristos, plin de har și dumnezeiesc, în inima ei, dacă nu ar fi tăcut. Prin tăcerea și prin discreția (smerenia) ei, Maica Domnului a devenit o Scriptură vie”.

Ierarhul Hușilor a vorbit despre efectele negative pe care le are, atât în plan personal, cât și în relațiile cu cei din jur, inflația cuvântului:

„O înțelegem pe Maica Domnului ca pe o carte, care a adâncit cuvântul lui Hristos. Ar trebui să ne trezească, fiecăruia dintre noi, conștiința că este atât de esențial, într‑o lume în care asistăm la o inflație a cuvântului, să ne asumăm tăcerea. [...] Din păcate, una dintre caracteristicile societății în care trăim, și căreia îi suntem părtași cu toții, este faptul că vorbim enorm de mult și facem atât de puțin. Suntem atât de superficiali și de exteriori, pentru că nu ne mai facem răgaz pentru a intra înlăuntrul nostru, pentru a pătrunde în cele din adâncul inimii noastre și a căuta mai multe momente de tăcere, care să ne ajute să ne regăsim.

Nu tăcerea este limba veacului acestuia. Limba veacului acestuia înseamnă zgomotul, gălăgia și pierderea căldurii sufletești, prin poliloghie (multa vorbire), despre care Sfântul Ioan Scărarul ne spune că este «catedra slavei deșarte»”.