Euharistia, cea mai profundă expresie a unirii noastre cu Hristos

Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi, a săvârşit, în Sfânta şi Marea Joi, Sfânta Liturghie a Sfântului Vasile cel Mare unită cu Vecernia, la Catedrala patriarhală. În cadrul slujbei a fost scos Sfântul Agneţ, care va fi uscat şi sfărâmat în a treia zi de Paşti şi folosit de-a lungul anului pentru împărtăşirea bolnavilor, copiilor şi în alte situaţii speciale.

După săvârşirea Sfintei Liturghii, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a arătat că, în Sfânta şi Marea Joi, Biserica pomeneşte patru lucrări deosebite ale Mântuitorului Iisus Hristos. Prima dintre ele este spălarea picioarelor ucenicilor Săi în semn de smerenie şi ca pildă pentru noi. A doua lucrare este instituirea Sfintei Euharistii, care, spre deosebire de pilda spălării picioarelor, aceasta este poruncă a Mântuitorului Iisus Hristos, şi nu un ritual. A treia lucrare pe care o pomeneşte Biserica este „rugăciunea cea mai presus de fire“ sau rugăciunea Mântuitorului în Ghetsimani, unde Domnul nostru Iisus Hristos S-a rugat Tatălui ceresc ca Om pentru a arăta supunerea firii omeneşti faţă de firea dumnezeiască şi faţă de Tatăl ceresc.

„Mântuitorul Iisus Hristos Se roagă înainte de Pătimirile Sale atât de mult, cu o întristare atât de mare, încât stropii de sudoare se amestecă cu sângele şi apoi cad pe pământ. Această rugăciune neobişnuit de puternică ne prevesteşte suferinţa şi Răstignirea Sa când sângele Său se va vărsa pe Cruce. În acelaşi timp, rugăciunea Mântuitorului nostru Iisus Hristos ne arată că în faţa tuturor încercărilor din viaţă trebuie să ne rugăm şi să priveghem. De trei ori S-a rugat Mântuitorul Iisus Hristos şi de trei ori a îndemnat la priveghere pe ucenicii Săi pentru a arăta că rugăciunea este o putere mai mare decât firea. Rugăciunea cea mai presus de fire este rugă-ciunea care trece dincolo de orice oboseală, osteneală şi comoditate. Prin rugăciune se vede că, deşi trupul este slab, sufletul este osârduitor. Cel care se roagă mult nu mai simte oboseala lipsei de somn sau de hrană. Aceasta se va confirma de către Sfinţii lui Dumnezeu în pustie, când se hrăneau mai mult cu rugăciunea decât cu hrană trupească“, a spus Preafericirea Sa.

Referindu-se la cea de-a treia lucrare pe care o pomenim în Sfânta şi Marea Joi, şi anume trădarea Domnului Hristos de către unul dintre ucenicii Săi, Iuda Iscarioteanul, Întâistătătorul Bisericii noastre a explicat că prin această trădare se vădeşte cât de schimbătoare este firea omului dacă nu se roagă în Duhul Sfânt, deoarece, cu timpul, omul devine stăpânit de duhurile rele, care se ascund în patimile egoiste, şi ajunge la pierzare.

Cea mai însemnată lucrare pe care o pomeneşte Biserica în Joia Mare este Cina cea de Taină, care este temelia Paştelui creştin. Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a subliniat că acest Paşti nou nu mai are nimic din Paştile vechi, care a fost o prefigurare a lui Hristos, deoarece mielul pascal din Paştele iudaic era Hristos. Trecerea prin Marea Roşie devine acum trecerea prin jertfa sângeroasă a lui Hristos, intrarea în pământul făgăduinţei devine acum intrarea în Împărăţia cerurilor, iar pâinea şi vinul sunt Hristos; de aceea se şi numeşte Cina cea de Taină. „Acesta este misterul: vezi pâine şi te împărtăşeşti cu Trupul lui Hristos, vezi vin şi te împărtăşeşti cu Sângele lui Hristos. Dar când ne împărtăşim cu Trupul şi Sângele lui Hristos nu ne unim cu ceva material, ci cu Cineva, care este Persoana divino-umană a Mântuitorului Iisus Hristos“, a mai spus Preafericirea Sa.

Sfânta Taină a Euharistiei, a mai evidenţiat Patriarhul României, este cea mai profundă expresie a unirii noastre cu Hristos, care devine Viaţa vieţii noastre. „Natura Sa umană este unită cu natura Sa divină atât de puternic, încât nici moartea nu le poate despărţi. Moartea lui Hristos este despărţirea între sufletul Lui şi trupul Lui, dar nu între omenirea şi dumnezeirea Lui, căci în mormânt trupul Lui rămâne unit cu dumnezeirea lui - de aceea nu intră în stricăciune, şi sufletul Lui rămâne unit cu dumnezeirea Lui - de aceea nu rămâne în iad, ci sparge porţile iadului, ale separaţiei şi mijlocul înstrăinării oamenilor de Dumnezeu, pentru a aduce taina comuniunii iubirii veşnice a Lui.“

În continuare, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a arătat că în Sfânta Euharistie este cuprinsă iubirea nesfârşită a lui Dumnezeu pentru noi, Taina Jertfei sau a Crucii şi a Învierii Domnului Iisus Hristos pentru a ne arăta că „singura viaţă adevărată este viaţa euharistică, de recunoştinţă adusă lui Dumnezeu pentru darul vieţii, pentru tot ceea ce primim şi sperăm de la El“.