Eveniment editorial la Facultatea de Teologie Ortodoxă clujeană

Sărbătoarea Sfinţilor Trei Ierarhi, patronii spirituali ai învăţământului teologic a debutat la Facultatea de Teologie din Cluj-Napoca miercuri, 28 ianuarie, cu un eveniment dedicat noilor apariţii editoriale în domeniul teologiei. Au fost prezentate volumele „Ortodoxie şi Occident“ de pr. Grigore Dinu Moş, „Ortodoxia în Occident. 10 convertiri“ de Paul Siladi şi „Postmodernism şi teologie apofatică“ de Nicolae Turcan.

Primele cărţi lansate într-o serie ce va continua la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca au fost „Ortodoxie şi Occident“ a pr. Grigore Dinu Moş, „Ortodoxia în Occident. 10 convertiri“ de Paul Siladi, volume apărute la Editura „Renaşterea“ a Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului şi Clujului, şi „Postmodernism şi teologie apofatică“ de Nicolae Turcan, volum apărut la Editura „Limes“ Cluj-Napoca. Despre aceste volume au vorbit mai întâi editorii, Cătălin Pălimaru, directorul Editurii „Renaşterea“, şi Mircea Petean, directorul Editurii „Limes“ din Cluj-Napoca, apoi, au prezentat aceste lucrări  prof. univ. dr. Ştefan Iloaie, cancelarul Facultăţii, şi pr. prof. Liviu Vidican Manci, directorul Seminarului Teologic din Cluj-Napoca. La final, autorii volumelor menţionate au adresat celor prezenţi câteva cuvinte cu privire la volumele redactate.

Pr. prof. univ. dr.  Vasile Stanciu, decanul Facultăţii de Teologie anunţat că evenimentul face parte dintr-o serie care promovează lectura în rândul studenţilor, dar care are ca scop şi popularizarea unor lucrări de valoare scrise de cadrele didactice ale facultăţii: „Inaugurăm un nou gen de activităţi în facultatea noastră, prin care am dori să marcăm lansarea unor lucrări ale cadrelor didactice şi ale celor care au obţinut titlul de doctor la Facultatea de Teologie. Am dori să îi putem provoca pe studenţi, astfel încât, la sfârşitul anului, în urma lecturilor pe care le vor face, să poată fi premiată, de către ei, cea mai bună carte a profesorilor care apare în timpul anului, la oricare editură“. De asemenea, părintele decan a dorit să remarce faptul că evenimentul se doreşte a fi şi un omagiu adus Mitropolitului Bartolomeu, la împlinirea a patru ani de la trecerea la cele veşnice.

Prezentările editorilor

Cartea părintelui lector Grigore Dinu Moş are la bază o teză de doctorat, concepută temeinic, scrisă cu acrivie şi competenţă, lucrare elaborată sub îndrumarea părintelui Ioan Ică, a spus pr. Cătălin Pălimaru, directorul Editurii „Renaşterea“. „Cartea are ca problematică intersectarea celor două paradigme ale creştinismului european, care s-au aflat de secole într-o confruntare care a fost şi benefică, cele două «ramuri» s-au şi definit în timp, şi-au conturat tezele şi viziunea. Volumul de faţă tratează modalităţile acestei întâlniri, între Răsărit şi Occident, ceea ce înseamnă influenţe, de o parte şi de alta (…) Sesizez în acest volum faptul că există în momentul de faţă un dialog între Ortodoxie şi Apus, cu diferitele confesiuni ale Apusului, un dialog care nu ştiu dacă va fi soldat vreodată cu unitate, dar în care confesiunile îşi definesc mai concret viziunea şi valorile“.

Referitor la cartea semnată de Paul Siladi, aceasta cuprinde o serie de interviuri ale unor mari teologi din Apus convertiţi la Ortodoxie, nu doar teologi, ci şi oameni care au avut această nostalgie a Ortodoxiei şi şi-au definit-o prin apartenenţă la Biserica Ortodoxă, a arătat pr. Cătălin Pălimaru care a observat că în România, în contextul unei majorităţi ortodoxe există riscul, la nivelul maselor, să se relativizeze valorile mari ale Ortodoxiei, fără a aprofunda însemnătatea acestora. „În cazul convertiţilor, parcursul lor spiritual este rodul unei căutări profunde, iar când vin la slujbele de la Biserică, se simt ca acasă, regăsesc acest sentiment al intimităţii cu Dumnezeu. Aceşti oameni manifestă o credinţă vie care este mărturisită şi care cucereşte“.

În încheierea cuvântului său, pr. Cătălin Pălimaru a subliniat faptul că experienţa alterităţii poate fi benefică pentru un creştin ortodox: „Mulţi dintre cei care au plecat în Apus, în intersectare cu cei de alte confesiuni, au pus mai mult preţ pe ceea ce au avut acasă“. 

Mircea Petean, directorul Editurii „Limes“ a vorbit despre volumul „Postmodernism şi teologie apofatică“ de Nicolae Turcan, autor care a mai abordat până în prezent teme de filosofie şi teologie: „Este unul dintre puţinii autori care ştiu să lege discursul cultural, filosofic, metafizic, de cel teologic. Este semnul distinctiv al literaturii lui Nicu Turcan, modul magistral în care gândeşte teologic, dar având ca suport o cultură filosofică excepţională“.

Mircea Petean consideră că lucarea lui Nicolae Turcan este „extrem de ambiţioasă, extrem de inteligentă pentru că pune o problemă foarte spinoasă: ce forme primeşte credinţa, creştinismul, credinţa ortodoxă într-o societate postmodernă care este una extrem de laxă, a consumului, a divertismentului, a multiplicităţii eului, a tuturor relativismelor“. Autorul face o analiză a postmodernismului şi a ramificaţiilor sale culturale, ideologice, politice, contextualizând istoric acest lucru; şi bazându-se pe tradiţia Bisericii Ortodoxe, pe tradiţie, revelaţie, teologia apofatică, el găseşte sau se străduieşte să găsească un Dumnezeu viu. Modul în care argumentează căutarea, descoperirea şi trăirea unei experienţe religioase profunde, descoperirea unui Dumnezeu viu în această lume este extraordinară“.

Cărţi necesare în bibliografie

Prof. univ. dr. Ştefan Iloaie, referindu-se la volumele „Ortodoxie şi Occident“ a pr. Grigore Dinu Moş şi „Postmodernism şi teologie apofatică“ de Nicolae Turcan, a observat că între acestea există asemănări: „Ambele cărţi umplu un gol din literatura şi bibliografia noastră teologică. Nu am avut până acum o lucrare care să trateze problema influenţelor eterodoxe în teologia ortodoxă. Am avut diferite perspective, studii, puncte de vedere, dar nu o abordare de anvergură, o tratare, în acelaşi timp foarte sintetică, pentru a lua doar problema influenţelor apusene sau catolice, uneori chiar protestante în mărturisirea de credinţă a lui Petru Movilă, care este în sine un studiu de caz (…) Părintele Grigore reuşeşte o sinteză remarcabilă, foarte bine argumentată, care aduce problematica din istorie, adeseori până în actualitate, înercând să suprindă care este efectul astăzi şi cum resimţim astăzi efectul unor anumite concepte teologice care au influenţat Răsăritul“. De asemenea, pr. prof. univ. dr. Ştefan Iloaie a remarcat că „aceeaşi carte este deopotrivă o carte identitară, ne arată cine suntem, răspunde acestei întrebări «cine suntem de fapt?». Suntem în credinţa apostolică, patristică, sau aceste influenţe sunt atât de importante încât nu mai suntem acolo. Ea răspunde că suntem acolo! Dar, în acelaşi timp, nu este doar o carte identitară ci şi o carte care crează punţi de legătură şi care ne interoghează dacă nu cumva influenţele pe care le-am primit din Apus, sau o parte din ele, sunt un efect pe care l-a avut influenţa Răsăritului asupra Apusului. Nu cumva ceva din ceea ce a dat Răsăritul Apusului în primul mileniu creştin, spre exemplu, s-a întors la noi sub o altă formă?“.

Pr. prof. Ştefan Iloaie arată că autorul afirmă că, dacă au existat influenţe ale Apusului asupra Răsăritului, acestea se simt astăzi la nivelul formei şi nu la nivelul conţinutului, care a rămas intact.   

„Un alt atu al acestui volum este acela că propune ideea că Răsăritul (…) are datoria să se întrebe mereu: care este răspunsul cel mai potrivit pe care noi, răsăritenii, îl putem da, de o altă manieră decât apusenii, conceptelor şi fenomenelor nu doar filosofice, ci şi celor care vin din Apus, precum iluminismul, raţionalismul, modernismul, postmodernismul. Care este răspunsul pe care noi ar trebui să îl dăm aceloraşi fenomene care vin şi acum din Apus“.

Abordarea teologică a postmodernismului

Volumul „Postmodernism şi teologie apofatică“ de Nicolae Turcan afirmă, pe de o parte, relaţiile care pot exista între teologie, sau chiar religie, şi cultură, şi umple un gol în Teologia Ortodoxă, în România, un posibil răspuns la curentul filosofic postmodern, consideră pr. prof. univ. dr. Ştefan Iloaie.

„Aş putea spune că această carte vine în continuitatea primei, pentru că şi aceasta este o carte identitară, ne arată că există o identitate a credinţei noastre, a teologiei noastre, care poate să dea un răspuns unui curent, unei filosofii venite tot din Occident, postmodernismul. De asemenea, şi aceasta este o carte de dialog“.

În primul capitol, autorul face o analiză a posibilelor relaţii care există între cultură şi credinţă, fiind analizate aici cinci posibilităţi şi soluţii pentru întâlnirea dintre cultură şi credinţă, iar ultima dintre acestea este şi cea mai importantă: conlucrarea. Capitolul II, cu titlul „Postmodernismul şi moartea metafizicii“ este o analiză din punct de vedere teologic şi filosofic, a fenomenului postmodernităţii. În al treilea capitol este analizat conceptul «gândrii slabe» specific unui reprezentat al filosofiei postmoderne, Gianni Vattimo; în cel de al patrulea capitol „Teologia apofatică şi urcuşul duhovnicesc“, autorul aduce un răspuns la conceptul de „gândire slabă“, iar la final este capitolul „Creştinismul gândiri slabe şi critica lui teologică“.

„Concluzia autorului este că în locul «Dumnezeului slab» al filosofiei postmoderne, Dumnezeul tradiţiei noastre este un Dumnezeu viu, care dă un răspuns în locul nostru, al celor care cred în El şi şi-L asumă“, a spus pr. prof. univ. dr. Ştefan Iloaie.

Personalităţi convertite

Pr. Liviu Vidican Manci, directorul Seminarului din Cluj-Napoca, a vorbit despre cartea lui Paul Siladi, în care sunt prezentate zece personalităţi convertite „care ne vor face să privim Teologia Ortodoxă sau să vedem o parte din aceasta pe care noi, ca nativi, din nefericire poate nu am văzut-o“. Printre personalităţile care sunt prezente în această carte sunt  părintele Marc-Antoine Costa de Beauregard, care l-a cunoscut pe părintele Stăniloae şi care a stat o perioadă în România, Gabriel Bunge, John Breck, Karl Christian Felmy. „Sunt extrem de importante aceste mărturisiri, pentru că ele vorbesc despre Ortodoxie altfel decât reuşim noi să o vedem“.

Prezentarea autorilor

La final, au luat cuvântul autorii volumelor lansate. Pr. Grigore Dinu Moş a remarcat faptul că lucrarea sa are la bază teza de doctorat elaborată la intersecţia a două linii de căutare, de preocupare, de asumare personală: „O linie a unei teologii academice, cu care am făcut cunoştinţă în mod direct prin părintele profesor Ioan Ică senior, conducătorul tezei de doctorat (…)“.

Dincolo de faptul că prezintă influenţele eterodoxe, cartea arată că nu toate aceste influenţe sunt negative; un exemplu în acest sens fiind studiul Sfinţilor Părinţi făcut, în mare parte, prin studiile occidentale, după cum a observat pr. Moş.

„Pentru a discerne ce anume trebuie să păstrăm din aceste influenţe eterodoxe, este nevoie şi de un discernământ, aş spune un discernământ duhovnicesc. Aici ar fi cea de a doua linie de căutare care a dus la naşterea acestei cărţi, cea duhovnicească, pe care o datorez, în primul rând, părintelui Rafail Noica, care a adus în spaţiul românesc viziunea părintelui Sofronie Saharov, care a pus în centrul gândirii sale teologice conceptul de gândire dogmatică, adică a arătat cât de importantă este învăţătura de credinţă pentru trăirea noastră duhovnicească, spirituală. A arătat că noi trăim aşa cum gândim, chiar dacă de multe ori nu suntem conştienţi de toate detaliile şi de toate premisele conceptuale ale viziunii noastre. Este posibil să avem premise inconştiente ale unei concepţii şi să nu fim conştienţi de ele şi să trăim pe baza acestor premise inconştiente“. De asemenea, autorul l-a amintit pe teologul Vladimir Lossky, care susţine ideea că orice schimbare în credinţă, în viziunea despre Dumnezeu, atrage neapărat schimbări în viaţă: „Este foarte important să ne conştientizăm comorile de adevăr şi har care se află în Biserica noastră“. De asemenea, autorul a subliniat faptul că au existat influenţe eterodoxe în teologia ortodoxă, în special în cea post bizantină din cauza contextului istoric, iar în momentul de faţă este necesară o triere a ceea ce este important în cultura Occidentală.

Nicolae Turcan a observat că „sunt cărţi pe care, atunci când le citeşti, în urma unei asemenea lecturi trebuie să supravieţuieşti. Cartea «Postmodernism şi filosofie apofatică» este povestea unei asemenea supravieţuiri. O lucrare a lui Gianni Vattimo care se numeşte «Credere di credere» este şocantă pentru un om care se află în Ortodoxie pentru că susţine nişte lucruri atât de grave, argumentate atât de bine, cu o istorie a filosofiei în spate, încât îţi pui problema:dacă el are dreptate, atunci eşti pierdut? Iar dacă nu are dreptate, ar trebui să îi răspunzi“.

Paul Siladi a remarcat că nu doreşte să îşi aroge paternitatea cărţii despre convertiri, meritul apariţiei acesteia fiind al personalităţilor care se găsesc acolo. „Meritul meu este de a-i fi identificat şi de a-mi fi făcut curajul de a sta de vorbă cu ei“. Convertiţii au trăit transplantarea lor dintr-un mediu cultural, într-un cu totul al mediu, străin, observă Paul Siladi: „Putem asemăna convertirea cu monahismul şI, în al doilea rând, cu exilul. Convertirea este o formă de monahism, pentru că atât covertiţii cât şi monahii îşi întemeiază viaţa viitoare pe o decizie radicală de schimbare a biografiei lor. Astfel se întâmplă şi cu convertiţii“. Paul Siladi a amintit că în Patericul egiptean, Sfântul Antonie cel Mare reuşeşte să treacă de deznădejde, apoi, „Ava Arsenie este chemat la monahism de Dumnezeu cu cuvintele «Fugi, taci, linişteşte-te», adică ieşi, rupe-te, iar ruptura aceasta este tocmai exilul“. De asemenea, „lui Avraam, Dumnezeu îi spune «Ieşi din pământul tău», ca să se regăsească până la urmă pe sine. Aceste lucruri le regăsim la toţi aceşti convertiţi (…) ajungem la un paradox care este specific creştin, ieşirea aceasta care, de fapt, înseamnă să ajungă acasă. Foarte mulţi dintre convertiţi spuneau un lucru comun: au spus că atunci când au ajuns în Biserica Ortodoxă au simţit că au ajuns acasă“.