La Cercul Militar Național a avut loc joi, 25 aprilie, Adunarea festivă a veteranilor de război, la care au participat președinții filialelor județene și ai celor șase sectoare ale Capitalei. După citirea
25 Apr, 2024
Evenimente liturgice şi culturale în Episcopia Severinului
Parohia „Sfânta Cuvioasă Parascheva“ din Drobeta-Turnu Severin şi-a serbat luni, 14 octombrie, hramul. Alături de acest sfânt lăcaş, alte nouă biserici de mir şi o mănăstire din Mehedinţi au îmbrăcat cu acest prilej haine de sărbătoare. De asemenea, la finele săptămânii trecute, membrii Grupului Kinonia al Episcopiei Severinului şi Strehaiei au concertat la Timişoara.
Prăznuirea Sfintei Cuvioase Parascheva a adunat sute de credincioşi mehedinţeni în biserici şi la Mănăstirea Gura Motrului, singurul aşezământ monahal din Episcopia Severinului şi Strehaiei ce poartă acest hram. Cinstitul aşezământ a fost ctitorit de Cuviosul Nicodim de la Tismana, la sfârşitul secolului al XIV-lea. Sfântul a ridicat aici mai întâi un schit de lemn, cu o mică biserică şi câteva chilii, şi a împrejmuit locul cu viţă-de-vie. Din păcate, acest aşezământ nu a fost atestat documentar. Cu toate acestea, sătenii au păstrat cu sfinţenie amintirea locului pe care cuviosul părinte a sădit vie, numindu-l chiar „Via Sfântului“, care se afla cândva pe dealurile din sudul sfântului aşezământ. În partea de sud a mănăstirii, la aproximativ doi kilometri, se află între dealuri „Izvorul Sfântului Nicodim“ sau „Fântâna cu leacuâ“ de unde credincioşii iau apă tămăduitoare pentru trup.
Un document de arhivă, din 13 ianuarie 1519, păstrat de la Neagoe Basarab Voievod, surprinde prima ctitorire din material durabil a lăcaşului „Preacuvioasei Maicii noastre Paraschivei şi a mănăstirii care o au început Jupân Harvat, marele logofăt a o face şi după putinţă a o rădica la locul ce se chiamă Gura Motrului“. La acea vreme Mănăstirea Gura Motrului primea, după cum aminteşte acelaşi document, pământ în Şuşiţa pentru întreţinerea sa şi hrana călugărilor. Trebuie subliniat că logofătul Harvat este ctitorul primului aşezământ atestat documentar aici, la Gura Motrului. Există şi o a treia ctitorire a domnitorului ţării, Matei Basarab, stabilită de documente între anii 1642 şi 1643. Această participare a domnitorului nu este surprinsă în nici o pisanie, dar este indicată de patriarhul Constantinopolului, Partenie, care consemnează că, pe la 1640, Matei Basarab a ridicat mănăstirea de la temelie şi a înzestrat-o cu odoare de mare preţ.
Hramul Cuvioasei în Cetatea Severinului
În cetatea de pe malul Dunării, la Turnu Severin, Cuvioasa a fost sărbătorită în chip deosebit în biserica Parohiei Schela Nouă. Preotul paroh Cosmin Eftimie Necşoiu, inspector al Biroului de catehizare la Centrul eparhial al Episcopiei Severinului şi Strehaiei, a început pregătirile cu o seară înainte, atunci când a fost oficiată slujba Vecerniei Mari, unită cu Litia. A doua zi, au fost oficiate slujba Utreniei şi Sfânta Liturghie.
Piatra de temelie a bisericii din Schela Nouă a fost pusă în toamna anului 1993 de către IPS Nestor Vornicescu, Mitropolitul Olteniei, în anul 1996 au fost începute lucrările la fundaţia aşezământului religios, iar la 5 iunie 2005 noul lăcaş de cult a fost sfinţit. Ctitorul Bisericii „Cuvioasa Parascheva“ este Iorgu Boştină, un locuitor al cartierului Schela ce se stabilise în Statele Unite ale Americii, mutat la Domnul de câţiva ani. Acesta a considerat că din averea pe care i-a dat-o Dumnezeu trebuie să folosească o parte şi pentru construcţia unei biserici în zona în care s-a născut, care să dăinuie peste veacuri după trecerea sa la cele veşnice.
Corul Kinonia în spectacol la Timişoara
Sala „Capitol“ a Filarmonicii din Timişoara a găzduit vineri, 11 octombrie, un spectacol de gală, cu ocazia împlinirii a 20 de ani de la înfrăţirea oraşelor Timişoara şi Rueil-Malmaison din Franţa. În premiera spectacolului intitulat generic „Libertatea are chipul lui Dumnezeu“, realizat după „Jurnalul fericirii“, de Nicolae Steinhardt, a performat şi corul Kinonia al Episcopiei Severinului şi Strehaiei, care a interpretat o suită de cântări bizantine în cinstea martirilor închisorilor, unele pe versuri de Radu Gyr şi Andrei Ciurunga.
Născut din necesitatea de a rememora momente cruciale ale istoriei române relativ recente, adesea trecută sub semnul uitării, al nepăsarii, dar şi din dorinţa de a suscita o reflecţie a creştinilor de astăzi asupra sensului real al vieţii şi a realei fericiri, spectacolul „Libertatea are chipul lui Dumnezeu“ a adus o nouă lumină asupra unei realităţi aparent paradoxale: cea a transformării temniţelor comuniste în tărâm eliberator, aducător de bucurie şi de linişte. Dacă prima parte a spectacolului a avut ca punct de plecare „Jurnalul fericirii“, al lui Nicolae Steinhardt, de la a cărui naştere s-au împlinit 100 de ani în 2012, partea a II-a adus în prim plan un alt mod de exprimare prins în menghina „anti-intelectuală“ a comunismului: muzica lui Erich Bergel, pe care detenţia de la Balta Albă l-a transformat în autor al unei capodopere unanim recunoscute: „varianta Bergel“ pentru orchestră a „Artei Fugii“.
