Facultatea bucureşteană de Teologie, ieri şi azi

La 12 noiembrie 2011 s-au împlinit 130 de ani de la începutul învăţământului teologic universitar din Bucureşti. Atunci a avut loc deschiderea oficială a noii Facultăţi de Teologie Ortodoxă din capitala ţării. Părintele profesor Nicolae Necula ne-a condus pe firul istoric al dezvoltării prestigioasei instituţii de învăţământ teologic.

Până la organizarea unui sistem de învăţământ modern, cultura teologică şi pregătirea candidaţilor la preoţie se făcea în şcolile de "cateheţi" sau de "grămătici" din mănăstirile şi centrele eparhiale. Mai târziu au fost înfiinţate seminarii teologice la Socola-Iaşi (1803-1804), Bucureşti, Buzău, Râmnicu Vâlcea şi Curtea de Argeş (1837), Huşi (1852), Roman (1858) şi Galaţi (1879). Nevoile pastorale, precum şi înflorirea învăţământului laic românesc determinau Biserica să-şi dezvolte şi să-şi ridice standardele, de la cel seminarial la cel universitar. Deşi legile din 1864 şi din 1880 au prevăzut înfiinţarea unei facultăţi de teologie la Bucureşti, acest lucru nu s-a întâmplat.

Părintele profesor Nicolae Necula, teolog liturgist care a îndeplinit funcţia de decan al facultăţii în perioada 2000-2007, ne-a relatat pe scurt momentele importante ale istoriei acestei instituţii de învăţământ: "Înfiinţarea Facultăţii de Teologie din Bucureşti a fost rodul iniţiativei unor ierarhi cărturari, între care mitropolitul primat Calinic Miclescu (1875-1886) şi episcopul Melchisedec Ştefănescu de la Roman (1879- 1892). De aceea, la 12 noiembrie 1881, un grup de clerici şi profesori teologi entuziaşti, plini de zel şi încrezători în idealul lor a început activitatea de predare a teologiei într-una din sălile universităţii. Dintre profesori, amintesc pe următorii: Barbu Constantinescu, Nicolae Nitzulescu, arhiereul Silvestru Bălănescu. Din cauza lipsurilor de tot felul, cumva lipsa de local, de salarii, de burse pentru studenţi, activitatea facultăţii s-a întrerupt în al doilea an. Cursurile au fost reluate peste doi ani, în 1885, când numărul profesorilor s-a mărit cu şase membri. Facultatea de Teologie din Bucureşti a fost recunoscută abia în 1890, când s-a prevăzut un buget şi pentru Teologie, ca facultate de stat, şi încadrată în Universitate, alături de alte patru facultăţi existente, căpătând aceleaşi drepturi şi îndatoriri ca şi acestea. Între timp, s-a format un regulament propriu, s-au pus bazele unei biblioteci, s-a construit un cămin teologic la Mănăstirea Radu Vodă. Studenţii merituoşi primeau burse în străinătate. Apar discipline noi, iar nivelul şi calitatea ştiinţifică a cursurilor a crescut pregătirea studenţilor şi implicit şi prestigiul facultăţii".

A fost cooptat în învăţământul universitar de la Institutul Teologic din Bucureşti în anul 1975.

Primul Război Mondial a adus o întrerupere a activităţii facultăţii, reunită după doi ani, în 1918. A început o nouă perioadă de afirmare a Facultăţii de Teologie prin mărirea numărului de studenţi, al cadrelor didactice şi al disciplinelor, prin ridicarea nivelului de pregătire şi prin acordarea titlului de doctor în teologie. Tot în această perioadă, s-a început editarea de către profesori a revistei "Studii teologice", cu articole şi studii de înalt nivel ştiinţific, iar din partea studenţilor a revistei "Raze de lumină". Din 1923, Facultatea de Teologie a primit şi fete. După 1940 şi după desfiinţarea Facultăţii din Chişinău, a fost adus la Bucureşti părintele profesor Gala Galaction, viitor membru al Academiei Române, iar mai târziu, în 1946, profesorii Iustin Moisescu, viitorul patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, şi părintele profesor Dumitru Stăniloae.

Facultatea de Teologie din Bucureşti în timpul comunismului

Noua situaţie politică a dus la schimbarea cadrului juridic al instituţiei de învăţământ. Desfiinţându-se Facultatea de Teologie de la Suceava, aceasta a fost tranferată la Bucureşti şi împreună au alcătuit Institutul Teologic de grad universitar din Bucureşti, care a funcţionat sub egida Bisericii din 1948 până în 1992, când a revenit în Universitate. "În 1948, după instalarea comunismului în România, Facultatea de Teologie a fost expulzată din Universitate şi a trecut sub oblăduirea Bisericii. Având în vedere că învăţământul universitar teologic se laicizase, fiinţând în Universitate până atunci, fără să se ţină seama de necesităţile pastorale şi de problemele Bisericii, acesta a trebuit să fie adaptat cerinţelor pastoraţiei şi înduhovnicit. S-a creat Regulamentul învăţământului teologic, s-a accentuat formarea duhovnicească a studenţilor prin frecventarea Bisericii, spovedanie, împărtăşanie şi practicarea rugăciunii şi a crescut nivelul de pregătire teologică şi spirituală. Toţi membrii Sfântului Sinod au contribuit la formarea viitorilor preoţi, material, prin burse de studii, şi spiritual. S-au alcătuit programe analitice adecvate, s-au tipărit manuale de teologie şi s-au organizat cursuri de îndrumare pastorală şi misionară pentru promovarea clerului. Au fost introduse discipline noi: Muzica bisericească, Bizantinologia, Îndrumări Misionare şi Ecumenismul", a mai arătat părintele profesor Nicolae Necula.

Studenţii teologi de azi, preoţii de mâine

După 1989, au avut loc evenimentele istorice care au adus după ele libertatea de organizare şi funcţionare a Facultăţii de Teologie. Odată cu anul universitar 1991-1992, Ministerul Învăţământului şi Ştiinţei, prin Secretariatul de Stat pentru Culte, şi Patriarhia Română au încheiat un protocol prin care învăţământul teologic superior era integrat în cadrul universităţilor de stat. "Primul pas important făcut de conducerea Bisericii a fost reintegrarea în Universitate a Facultăţii, căci acolo era locul ei dintotodeauna. Prin cele două protocoale din mai 1931, ca şi prin actuala Lege a învăţământului, Facultatea de Teologie Ortodoxă din Bucureşti, ca şi celelalte 14 facultăţi şi departamente teologice, are o dublă jurisdicţie, cea a Bisericii şi cea a Universităţii, având fiecare atribuţii bine definite în procesul de învăţământ. Aceste facultăţi respectă toate prevederile legilor de stat privitoare la învăţământ, dar curricula sau programele de învăţământ, ca şi formarea duhovnicească, aparţin Bisericii. Nici un cadru didactic nu este numit fără binecuvântarea chiriarhului locului şi nici un student, masterand sau doctorand nu se poate înscrie fără această binecuvântare. Aşa se asigură şi formarea intelectuală şi cea duhovnicească a studenţilor, care vor fi viitorii slujitori ai Bisericii, cu ierarhii căreia trebuie să păstreze o strânsă şi cuviincioasă legătură. O întreagă echipă de conferenţiari, lectori, asistenţi şi preparatori se străduiesc să desfăşoare un învăţământ de calitate, să contribuie la păstrarea unei strânse legături între învăţământul teologic şi autoritatea bisericească, la formarea unor viitoare cadre didactice bine pregătite, la adaptarea învăţământului la nevoile Bisericii, precum şi la formarea liturgică şi duhovnicească a studenţilor. La împlinirea celor 130 de ani de existenţă, dorim ca Facultatea de Teologie Ortodoxă "Justinian Patriarhul" să se menţină în fruntea celorlalte facultăţi din ţară, precum a fost apreciată la cercetarea realizată în vară asupra activităţii sale didactice şi ştiinţifice, şi să rămânem cât mai legaţi de această facultate, cei care ne-am format şi am predat de-a lungul timpul, pentru ca ea să progreseze neîncetat şi să dea Bisericii şi ţării preoţi bine pregătiţi, cu chemare preoţească, pentru a ridica prestigiul preoţimii şi, dacă este posibil, al învăţământului teologic", a conchis părintele profesor Nicolae Necula.