„Familia în Vechiul Testament”

Lucrarea cu titlul „Familia în Vechiul Testament”, aparţinând pr. lect. dr. Ion Resceanu de la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Craiova, a fost publicată anul trecut la Editura Mitropolia Olteniei. Prin conţinutul ei inedit, cartea se recomandă cu succes tinerilor teologi, interesaţi de studierea conţinutului Sfintei Scripturi.

Această lucrare era cu atât mai necesară, cu cât în literatura de specialitate în limba română nu se găsesc decât puţine articole şi studii semnate de Romulus Cândea, diac. Gheorghe Papuc, pr. conf. dr. Petre Semen, pr. prof. Ilie Moldovan, folosite din plin de autor cu rezultate deosebite. Cercetarea problematicii ridicate de subiectul tezei se împarte în patru secţiuni majore: „Date revelaţionale privind familia”, „Fundamentele căsătoriei şi ale relaţiilor interfamiliale israelite”, „Familia israelită în decursul istoriei Vechiului Testament” şi „Valoarea religios-morală a familiei după Sfânta Scriptură”.

„Date revelaţionale privind familia”

Prima parte a cărţii, „Date revelaţionale privind familia”, deşi de mici dimensiuni (pp. 4-24), oferă o analiză de specialitate a celor mai importante versete din cartea Facere. Existenţa omului pe pământ, încă de la creaţie, se confundă cu existenţa sa ca persoană, familia fiind modelul social de bază, consecinţă imediată a creării după chipul lui Dumnezeu (Facere 1, 27). „Omul, bărbat şi femeie, poartă în sine acest chip al Creatorului său” (p. 7). Astfel, căsătoria poate fi definită drept unirea intimă şi complementară dintre bărbat şi femeie în care fiecare persoană, dincolo de dimensiunile sociale, îşi descoperă expresia nativă şi vitală.

Omul creat de Dumnezeu, Adam în rai, este deasupra distincţiei masculin-feminin. „Crearea omului, bărbat şi femeie, apare fără nici o diferenţiere între proprietatea temporară şi funcţia celor doi care par a fi unul, şi totuşi, în mod paradoxal, sunt doi”. Unitatea şi complementaritatea celor doi în rai o sesizează foarte bine autorul, într-o citire mai atentă a versetului 27 din Facere I: «Să facem om» (la singular) «şi ei vor stăpâni» (la plural) (p. 8).

Era nevoie de un astfel de studiu asupra familiei paradisiace, atât pentru cunoaşterea efectelor produse în om de păcatul strămoşesc şi de păcatele personale, dar şi de restaurarea omului, produsă de Mântuitorul Hristos. Astfel, odată cu restaurarea chipului lui Dumnezeu în om, se restaurează şi capacitatea omului de a trăi într-o familie creştină, binecuvântată prin Sfânta Taină a Căsătoriei. „Fundamentul biblic al acestei instituţii vechi rânduite de Dumnezeu este cea mai vie mărturie pentru păstrarea sacralităţii familiei” (p. 13).

„Fundamentele căsătoriei şi ale relaţiilor interfamiliale israelite”

A doua parte a lucrării este dedicată „Fundamentelor căsătoriei şi ale relaţiilor interfamiliale israelite”. În cel mai important capitol al acestei părţi, „Căsătoria la poporul evreu”, descoperim diferenţele moralei iudaice faţă de morala altor popoare şi, bineînţeles, faţă de morala creştină. Astfel, căsătoria are un rol determinant în viaţa social-religioasă, poligamia fiind îngăduită, ca şi exogamia. Aflăm că poligamia apare consecutiv poftei trupeşti, dorinţei de a avea copii şi necesităţii statorniciei relaţiilor diplomatice cu popoarele vecine. „Dintre motivele care duc la poligamie se desprinde, neîndoielnic, necesitatea şi dorinţa de a avea copii” (p. 29). Dar problemele generate de convieţuirea sub acelaşi acoperiş a mai multe soţii şi concubine genera o serie întreagă de intrigi, astfel că „monogamia a rămas instituţia ideală rânduită de Dumnezeu” (p. 31).

În ceea ce priveşte statutul femeii în Israel, pr. lect. dr. Ion Resceanu realizează o punere la zi a problemei feministe actuale. Astfel, cei care hiperbolizează rolul femeii în Vechiul Testament întâlnesc generalizarea statutului social al femeii pentru Orientul Apropiat, aşa cum apare în Legea lui Manu: „Femeia, în timpul copilăriei, depinde de tatăl ei, în timpul tinereţii, de soţul ei; dacă îi moare soţul, de fiii ei, dacă nu are fii, de rudele apropiate ale soţului, căci femeia nu trebuie niciodată să se conducă după bunul ei plac”. Astfel putem constata că soţiei nu i se atribuia nici un rol, ci ea însăşi trebuia să şi-l asume, „pentru bunăstarea casei sale ea putând acţiona şi independent de voinţa soţului său” (p. 64). În aceste condiţii, divorţul era o anomalie de la viaţa familială iudaică la care au recurs, cu excepţia Irodiadei, doar soţii, obligaţi de Lege să „înzestreze” soţiile expulzate cu o carte de despărţire (p. 70).

Naşterea pruncilor, scopul principal al căsătoriilor iudaice, este încadrată într-un adevărat cod legislativ, determinând o ierarhizare strictă a membrilor familiei şi, odată cu aceasta, distribuirea sarcinilor familiei în cazuri ordinare şi extraordinare. Băieţii, beneficiarii circumciziei, erau favoriţii familiei, fiind înzestraţi, încă de la naştere, cu diferite făgăduinţe. „În concepţia biblică, circumcizia este un act de cult instituit de Dumnezeu ca semn al legământului cu Avraam… Prin circumcizie, fiecare individ îşi consacră viaţa lui Dumnezeu, apărând astfel ca o recunoaştere a statutului său înaintea lui Dumnezeu” (p. 80).

Cea de-a treia parte a lucrării, „Familia israelită în decursul istoriei Vechiului Testament”, oferă o radiografie completă a mediului intim al familiei iudaice, încadrată în societatea perioadei patriarhilor, urmată de cea din perioada mozaică, iar apoi, în perioada exilică şi postexilică.

„Valoarea religios-morală a familiei după Sfânta Scriptură”

Din ultima parte, „Valoarea religios-morală a familiei după Sfânta Scriptură”, autorul rezervă un capitol de final raportului dintre familia creştină şi cea a Vechiului Testament. Astfel, Mântuitorul, prin învăţătura Sa, îi aduce căsătoriei dimensiunea pe care o avea înainte de păcatul strămoşesc, „afirmând în mod categoric necesitatea restabilirii unităţii şi indisolubilităţii originale ale legăturii conjugale dintre bărbat şi femeie” (p. 225). De aceea, căsătoria creştină „se ridică peste neputinţele omeneşti, desfacerea căsătoriei fiind contrară voii Dumnezeieşti şi ordinii iniţiale stabilite prin creaţie” (p. 227).

În urma citirii acestei lucrări, oricine poate observa că este o adevărată monografie a familiei Vechiului Testament, privită în toate aspectele şi în toate perioadele evolutive ale poporului ales, în relaţie cu dezvoltarea istorică a popoarelor vecine. Lucrarea vine în sprijinul oricărui teolog interesat de amănuntele vieţii de familie, de anomaliile vieţii de familie, cum sunt divorţul, poligamia, adulterul sau homosexualitatea.

Aşadar, „Familia în Vechiul Testament”, semnată de pr. dr. Ion Resceanu, este o operă originală şi actuală, bine documentată şi accesibilă deopotrivă, atât de necesară şi utilă tuturor iubitorilor şi cititorilor cărţilor Sfintei Scripturi.